Scriu ca să nu tac

Încet încet lucrurile se așează pentru toată lumea. Dobânzile am văzut că tind să scadă, investițiile tind să crescă, etc. Așadar, vorba vechii reclame...viitorul sună bine. Până să ajungem însă să bem acea proverbială bere în viitorul nuanțat cam roz, mai e nevoie să mai și facem. Am simțit în ultima perioadă că realitățile m-au îmbătrânit aproape de sufocare. Demult tot ziceam chiar și pe frecvențe că suntem o generație pre îmbătrânită pentru anii nostri, iar zilele trecute mi-au dat cumva dreptate. De ce, ănsă este întrebarea care nu-mi dădea pace. Soția, în dreapta mea, mi-a făcut o analiză clară a ultimului an de toate cele. Observația simplă a fost că nu am stat o clipă. E drept că pe la studio am avut norocul să n-o lungesc prea tare, dare în schimb, treburile alealalte omenești nu ne-au dat pace. Și le-am făcut pe toate. Încă nu le-am terminet și mai continuăm, în ideea - deja - că facem cât facem ptr. noi, dar facem și ptr. generațiile care vor veni. Să nu se mai zbată și ei la rândul lor. Ne-am descoperit ca și oameni cumva învechiti - ar putea să ne catalogheze mulți, dar ne simțim bine în pielea și mintea noastră. Ne bucurăm că avem chestia asta cu...să facem acum ca să mai și gătăm. Daaaa, știm că durează mai mult dar odată o facem. Sau dacă o facem, mai bine să o facem cum trebuie, să nu ne mai batem capuk cu aceeași treabă și la anul, și așa mai departe. Dacă întorc capul în stânga sau în dreapta, nu prea mai văd astfel de trăiri. Aud tot mai des " lasă că ce-are?! " ori "noi n-avem o problemă" din partea unor oameni pe care îi știu că pot mai mult dar în acel moment nu au chef de mai mult. Deaaah, se poate să pierd ce e mai frumos acum "anii tinereții", dar mă voi relaxa în liniștea mea, pe scaunul construit de mine, pe terasa mea, în grădina aranjată de mine la bătrânețe. Dacă mai apuc bătrânețea. Momentan fac pentru că vreau și foarte important pentru că mai pot. Am simțit pe propria-mi piele ce înseamnă să nu mai poți și poate și de asta m-am schimbat în omul gospodar care sunt astăzi la ...dacă mă întrebi ...50 de ani (simt). Și asta vine tot dintr-o oboseală acumulată de un an de zile în care am tot făcut, concediu / libere pas, dar treabă...din plin. Poate de aia nici nu mai înțeleg ce se întâmplă în jurul meu. Că sunt foarte obosit și prins în lucrurile care atunci trebuie să se întâmple. Noroc că se întâmplă și așa, în ciudata/crizata lume în care ne aflăm. So...ce mai e nou?, Ce s-a mai întâmplat în lume? Eu am avut de făcut niște lucruri care mi-au mâncat și ultimul firicel de interes pentru alteuri. Dar am imaginea de final cu care adorm și cu care mă trezesc. Și asta mă fericește și-mi dă puterea ca mâine (luni) s-o iau de la capăt. Tu? Ce-ai mai făcut în ultima perioadă?