Despre nimic

"Cum adică despre nimic? Dacă tot scrii ceva atunci scrie măcar ceva cu cap, adică ce vreau să spun este că nu poți zice așa de simplu despre nimic, dacă tot e ceva tunci zi, dacă nu taci"
Îmi închipuiam treaba asta spusă fără a face pauză de repirație și mi-a venit să râd. Replica mi-a tresărit în miknte imediat ce am scris despre în titlu, așa că mi-am îngăduit să o aștern în cuvinte mai sus. Revenind acum la treburile importante; nimic nu s-a schimbat, nu că mă așteptam ca înt-un interbal așa de scurt să se schimbe. Nimic nou în lume. Aceleași evenimente, aceeași stare generală a lumii, poate ceva mai multe nuanțe de culori mai vii. Citeam că agențiile de turism din oraș sunt cumva booked. Concluzia articolului era că criză-ne-criză sibianul tot se duce în concediu, ceea ce m-a bucurat. De ce? Păi criza asta mult trâmbițată se dovedește a fi mai mult trâmbițată cu nu știu încă care scop anume. Dar dacă ți se spune de 1000 de ori pe minut că e criză, la un moment dat începi să crezi cu adevărat că este și la tine acasă. Chiar dacă în îndeletnicirile tale, omenești, nu are cum să se aplice termenul respectiv. Însă odată ajuns în conștiința ta, termenul te face să iei decizii mult mai pripite sau negândite, la adăpostul "Păi ziceau ăștia că e criză". A-pro-pos de treab asta, aproape nimeni nu își mai face reclamă pe plan local. Dacă într-o anumită perioadă a crizei financiare chiar se recomandă să REDUCI (nu să tai de tot) bugetul alocat, în momentul în care ne aflăm ca și economie se recomandă să profiți de moment. Majoritatea prețurilor au scăzut, așa că în cuvinte s-ar traduce implică-te acum ca să nu ai de suferit mai încolo. Dar la noi în burg, treburile se văd desigur altfel. Fiecare vede doar prin prisma sa și cr5ede că ăla este adevărul absolut, ori în acest caz, nu ai cu cine să comunici. E ca și cum m-aș înfofoli într-o pufoaică și aș ieși așa afară la 40 de grade. Dacă mie nu âmi e cald, ce treabă are lumea?! Poate e un exemplu exagerat, însă exagerate sunt și reacțiile. Tooooot mai exagerate. Asta mă face să continui să mai cred că crizații fac criza. Uite, termenul s-a repetat de câteva ori și în aceste rânduri. Și atunci e corect ca dintr-un punct de vedere să le dai dreptate și celor care spun "Io nu mai pot, m-am dus din țara asta unde numai de criză se vorbește dar nimic nu se face. Mai stăteam un pic și înnebuneam." Da, au și ei dreptate, dar dacă plecăm și noi, ăștia de ne-am încăpățânat să rămânem din varii motive, ce mai rămâne? Sau...câți vor mai rămâne? Aștept la rândul meu păreri (chiar și crizate)