avantaje VS dezavantaje

Devine un real efort să nu îți bați capul cu nimic. A-pro-pos de sugrumanzii de care făceam referire și acum un an de zile și la fel i-am simțit și anul acesta, a căror stare nu s-a schimbat de loc. Ei la fel au procedat de cam când se știu - fără măcar a-și da seama de impactul lor asupra celor din jur. Fiindcă ei consideră de exemplu ca într-un moment al zilei să îți "facă o surpriză", nici nu se mai gândesc că tu s-ar putea să ai alte-uri mai importante. Neah. Ei așa vor, deci așa procedează. Și n-ai ce să le faci, pentru că ei nu se prind că printr-un comportament de genul ăsta, repetitiv, te sugrumă - de unde și titulatura de...sugrumanzi. I-am disecat în postarea de ieri, nu mai intru în detalii. Dar pot observa că ei au un avantaj. Indiferent de vremuri au acea constantă. A sugrumării ideilor, sentimentelor, etc. Cei mai slabi de înger am aflat de curând ajung să nu mai poată să facă față noilor realități constant crizate. Și nu vorbesc de mine aici. Observ oameni care, obijnuiți cu realitățile anilor '80, au reușit cumva să se adapteze anilor '90 - 2000. Dar realităților tot mai crude din ultimii ani nu prea. Cumva au și ei punctul lor de vedere și îi înșeleg. Foarte puțini mai au energia să înțeleagă toate schimbările care trec prin ei, zi de zi, de zi, de zi... Vremurile se schimbă, situațiile la fel, contextele la fel, de nici nu știi dacă ai fost bine crescut, dacă ai făcut bine, dacă... Și după atâtea întrebări, îi cred că au o stare de letargie, sictiriți de atâtea probleme ireale, dar care contează pe undeva în noua realitate. Așa că și-au spus PAUZĂ. Ideea lor poate fi reprezentată așa : "eu...sunt bine. Am făcut ce am făcut, cum am putut, pentru că la momentul respectiv așa s-a putut și așa am creyut că e ok. Acum, poate să vină și potopul că vorba aia "treaba-i făcută". Și cumva îi pricep, pentru că în toată lumea asta tranzitivă, tot au reușit să trăiască, să facă, iar acum încearcă să se bucure mai mult de ea viață. Oricât ar fi de agitată. Încearcă să își găsească acea constantă optimistă înauntrul lor.
Așadar avantajul este că au prins două etape, una demult tare închisă, iar alta încă de acum 20 de ani, din ce în ce mai deschisă. Dezavantajul este că din liniștea proverbială de demult, am ajuns cu totții în acest taifun care ne-a luat pe nepregătite și nici nu știm unde ne va duce.
Daaaaaaaaaaaaaaaar au și ei un punct de vedere. Acela că dacă tot e așa cum e situația, mai bine să încercăm să ne vedem de viețile noastre frumoase, cu cât mai puțină bătaie de cap pentru toate nimicurile care se dictează de la centru, sau care ne afectează pe acasă, la scârbici, etc.
Viața e scurtă. Să o trăim cu zâmbetul pe buze de căte ori avem ocazia. Deal ?