Oldies

Cum gândurile m-au purtat săptămâna trecută înspre prietenie, şi Strumfz a comantat exprimându-şi punctul ei de vedere, săptămâna pe care o închei în duminica asta aş putea să îmi permit m-a bucurat pe domaniul amintit. Bunul Filip de la capitală m-a sunat să se mai intereseze de starea mea. Bucuria a fost atât de copleşitoare încât, dacă îmi permit, trag concluzia că atunci când îţi pasă, iei legătura cu cel de care îţi pasă.
Dar despre friendship am disecat subiectul, concluziile realitîţii le va trage timpul. Mulţumesc. Ziceam că săptămâna asta de-o încheiem pot să ma afund în relaţiile interumane şi să mă bucur încă odată că mai am pe lângă mine exemple verz old cât şi old-school. Într-o altă dscuţie despre cum se poartă unii cu pretenţii de la ceilalţi, am tras concluzia că acei vechi 7 ani de-acasă au o mare importanţe asupra a tot ceea ce eşti în definitiv. Dacă îi ai, eşti cineva, indferent de câte lovele îţi e plin buzunarul. Dacă nu îi ai, se vede. Am fost la rându-mi crescut de oameni interesaţi de viaţă, care au încercat prin tot ce au făcut să îmi transmită acele cunoştinţe, obligaţi, dar şi temeri. Am avut de la cine învăţa şi încă am norocul să îi mai am lângă mine să mă mai povăţuiască pe ici pe colo - prin zonele esenţiale. Dar şi ei, ajunşi la o venerabilă vârstă observă că defapt realitatea de afară este mult mai urâtă şi asta poate şi din cauză că în ăştia 20 de ani de la schimbarea de mentalităţi din 89, am tot bâjbâit. Şi sistemele s-au tot schimbat, certitudini nu prea mai avem, şi exemple de la care să învăţăm tot mai puţine. Nici nu pot să îmi închipui cum a trebuit să fii părinte în anii ăştia, cum darcă îmi aduc aminte doar de tinereţea mea adolescentină mă apucă groaza. Darămite părinte în toate aceste schimbări. Ei, ce ar fi putut transmite cei care au nimerit cum era mai rău. Dacă era de continuat în stilul binecunoscut, sau cel nou venit pe 22 dec?! Alegerea făcută atunci influenţează oameni care astăzi au ajuns la 20 de ani. Şi care trebuie să se descurce acum. În felul lor. Dacă au moştenit ceva din învăţăturile transmise, dacă au mai apucat cei 7 ani, sunt întrebări la care nu am răspuns şi nici nu-l caut. Dar mă mai întâlnesc cu poersonaje atotştiutoare, care fac doar aşa cum vor ele considerând că numai aşa e bine, care nu înţeleg de ce unii tot insistă cu 7 ani ăştia că ei s-au descurcat bine şi fără "şi ui unde au ajuns"...ştii tipul de caracter. Păcat că nu se mai întâmplă anumite "normalităţi", de unde vine păcatul că multă lume e atotştiutoare, potentă în orice domeiu şi evident fără puterea de apreciere. Păcat şi în acest caz.