N-am găsit un titlu, aşa că nu mă mai risc să-l arunc numai pentru că trebuie. N-am găsit nici acum explicaţii pentru multe lucruri care mi se întâmplă dar am obosit să le tot caut. Nu mai e nimic din ce era odată. Nu ştiu dacă era mai bine sau mai rău, îmi aduc aminte că era mai linişte...interioară. Habar n-am ce scriu aici şi de ce, de unde vin încotro mă duc, dacă o să fie bine sau mai rău...nu ştiu. Nu mă mai duce capul. Atâtea s-au întâmplat numai week-end-ul ce a trecut. Artmania, Art of Fire, etc. A trecut şi week-end-ul şi toate astea pe lângă mine. Depaaaarte rău. Să fi fost de bine, de rău, habar n-am. Nici măcar nu mă interesează. Lumea îşi urmează traseul firesc, plin de monotonie, cu bucuriile şi neîmplinirile fiecăruia în parte. Tot mai în surdină îmi răsună cuvintele alea în care odată credeam, realitatea demonstrându-mi că dacă nu sunt pe fază pot să tot visez eu cu ochii deschisi...

Nimeni nu mai are nevoie de artişti... Cine mai înţelege ce înseamnă să ai suflet?...