Sos şi sosie

Râdeam când eram mai mic de fiecare dată când auzeam expresia şi gândul îmi zbura la comparaţia "soţ şi soţie" versus "sos şi sosie". Recunoasc, ai mei au fost cu ideea, de acolo a plecat totul dar există un adevăr neconştientizat în aceasta mică şi inutilă comparaţie tinerească. Dacă într-o bună zi s-ar aprofunda, tare m-ar bucura să se ajungă la concluzia că pâna la urmă este un sâmbure de adevăr la mijloc şi aşteptările fiecăruia se pot realiza împreună luând în considerare prostioara asta "sos şi sosie". Dacă unul îşi asumă rolul de sos, adică, dacă va fi cel ce va unge relaşia cu toate bunatăţurile pentru a-i da un gust deosebit, celuilalt îi revine rolul de sosie. Evident că misoginismul replicii poate fi şi cu siguranţă va fi atacat de reprezentantele sexului slab, dar a draq de frumos, dincolo de asta însă sosia presupune că este o oglindire a personajului în cauză. Atâta timp cât nu este interpretată ad-literam e foarte bine, pentru că fiecare din noi avem până la urma urmei nevoie de un univers comun, împărtăşit până în cel mai mic detaliu pentru a ne găsi liniştea şi siguranţa în el. Concluzia...pentru ei să intre în "pielea" personajului sos, să facă în aşa fel încât să dea un gust deosebit fiecărei secunde din viaţa alesei, iar aleasa să devină sosie a celui de care s-a îndrăgostit în tinereţe. Cred cu tărie că şi urmare a acestor glume tinereşti puse în practică se distilează şi: "tinereţe fără bătrâneţe"