vineri, 13 aprilie 2012
duminică, 8 aprilie 2012
Potriveala
A-nceput de ieri să cadă...
Cîte-un strop. Mi-am permis să schimb viersu'pentru a-l potrivi cu vremea de afară. Despre potriviri aș scrie 2, 3 cuvinte, nu de alta dar m-am mai prins de o treabă ce se tot întâmplă de - kind of - prea mult timp. Și îmi permit să o cataloghez fix așa. Potriveala. Ce mie mi se potrivește nu este neapărat ceea ce mi-am dorit, ori ceea ce mi se potrivește ca și stil vestimentar nu este deloc pe gustul meu, dar fiindcă mi se potrivește, îmbrac fără nici un fel de problemă. Aceste două exemple de care m-am folosit nu au nici o legătură cu viețile/realitățile noastre, dar ele cu siguranță se pot întâlni în alte cercuri/situații pe globul ăsta mare. În ceea ce am observat eu, potriveala este altfel înțeleasă. Mai repede ca "așa și?" Adică stau la ceva distanță de familie/prieteni/oameni dragi fiindcă mi se potrivește. Nu îmi bat capul cu idei de-alea gen cum ar fi să fiu mai aproape de anumite lucruri care contează. Neah. Mi se potrivește și punct. De câte ori am drum înspre cei enumerați mai devreme, facem de comun acord să ne potrivim la un pahar de vorbă (în programul nostru foarte agitat...evident).
Asta dădea bine din punctl meu de vedere în filme, acele filme pe care le vedeam cu ochi adolescentini și în care eram mai interesat de alteuri, decât de astfel de situații prezentate acolo, pentru că vârsta mea era destul de necoaptă. Realitățile crizate ale ultimilor ani însă, observ că au și ele un cuvânt în toată potriveala asta. Adică, fără a ne da seama, cred, sau sper, suntem puși în tot felul de situații cu care nu am prea avut ocazia să ne întâlnim și mai demult, unu la mână pentru că ai noștri (părinți) au avut parte de vremuri foarte închise și doi că acum este momentul în care noi creștem și am ajuns să mai apreciem și conținutul, pe lângă ambalajul prezentat în tot mai multe situații. Potriveala asta de care m-am prins, observ că este văzută atât de altfel poate și din cauza acelor limitări despre care am tot auzit în trecut, dar la fel de bine și din cauza faptului că nu mai prea sunt dorințe adevărate. Boom-ul tehnologic însă e de partea celor care nu au o problemă (NICI) cu potriveala (pe lângă multe altele cu care nu au o problemă). Dar ăsta e alt subiect...cu altă ocazie, însă ce vreau să spun este că diferența este următoare:
Oricât de mult ne-am potrivi ceasurile, o poveste transmisă pe mail/mess ori skype nu se compară cu o poveste la masă ca să nu mai zic de un grătar, că tot vine vara.
So, concluzia care-mi vine acum în minte este că potriveala este mult mai puțin importantă comparativ cu acele alteuri care ne fac să ne bucurăm de viață. Că suntem puțini, ok, dar suntem aici cu toții, că nu putem să...(fiecare completează ce anume) ok, dar nici nu avem nevoie de mai mult.
Valorile s-au schimbat. Importanța alteurilor la fel. Speranța moare ultima, poate reușim să ne potrivim iar la un moment dat pe aceeași undă. Sau măcar în jurul ei ;)
Cîte-un strop. Mi-am permis să schimb viersu'pentru a-l potrivi cu vremea de afară. Despre potriviri aș scrie 2, 3 cuvinte, nu de alta dar m-am mai prins de o treabă ce se tot întâmplă de - kind of - prea mult timp. Și îmi permit să o cataloghez fix așa. Potriveala. Ce mie mi se potrivește nu este neapărat ceea ce mi-am dorit, ori ceea ce mi se potrivește ca și stil vestimentar nu este deloc pe gustul meu, dar fiindcă mi se potrivește, îmbrac fără nici un fel de problemă. Aceste două exemple de care m-am folosit nu au nici o legătură cu viețile/realitățile noastre, dar ele cu siguranță se pot întâlni în alte cercuri/situații pe globul ăsta mare. În ceea ce am observat eu, potriveala este altfel înțeleasă. Mai repede ca "așa și?" Adică stau la ceva distanță de familie/prieteni/oameni dragi fiindcă mi se potrivește. Nu îmi bat capul cu idei de-alea gen cum ar fi să fiu mai aproape de anumite lucruri care contează. Neah. Mi se potrivește și punct. De câte ori am drum înspre cei enumerați mai devreme, facem de comun acord să ne potrivim la un pahar de vorbă (în programul nostru foarte agitat...evident).
Asta dădea bine din punctl meu de vedere în filme, acele filme pe care le vedeam cu ochi adolescentini și în care eram mai interesat de alteuri, decât de astfel de situații prezentate acolo, pentru că vârsta mea era destul de necoaptă. Realitățile crizate ale ultimilor ani însă, observ că au și ele un cuvânt în toată potriveala asta. Adică, fără a ne da seama, cred, sau sper, suntem puși în tot felul de situații cu care nu am prea avut ocazia să ne întâlnim și mai demult, unu la mână pentru că ai noștri (părinți) au avut parte de vremuri foarte închise și doi că acum este momentul în care noi creștem și am ajuns să mai apreciem și conținutul, pe lângă ambalajul prezentat în tot mai multe situații. Potriveala asta de care m-am prins, observ că este văzută atât de altfel poate și din cauza acelor limitări despre care am tot auzit în trecut, dar la fel de bine și din cauza faptului că nu mai prea sunt dorințe adevărate. Boom-ul tehnologic însă e de partea celor care nu au o problemă (NICI) cu potriveala (pe lângă multe altele cu care nu au o problemă). Dar ăsta e alt subiect...cu altă ocazie, însă ce vreau să spun este că diferența este următoare:
Oricât de mult ne-am potrivi ceasurile, o poveste transmisă pe mail/mess ori skype nu se compară cu o poveste la masă ca să nu mai zic de un grătar, că tot vine vara.
So, concluzia care-mi vine acum în minte este că potriveala este mult mai puțin importantă comparativ cu acele alteuri care ne fac să ne bucurăm de viață. Că suntem puțini, ok, dar suntem aici cu toții, că nu putem să...(fiecare completează ce anume) ok, dar nici nu avem nevoie de mai mult.
Valorile s-au schimbat. Importanța alteurilor la fel. Speranța moare ultima, poate reușim să ne potrivim iar la un moment dat pe aceeași undă. Sau măcar în jurul ei ;)
marți, 3 aprilie 2012
Remember 2005-G
-ultimul-
"Sper ca ati inceput anul cu bine, fericiti, impliniti, ce mai in colo si in coace-iubiti.
Funny thing about love ar scrie americanu’……..cand esti inconjurat de mai multa dragoste atunci simti mai putin ca o ai. Stiu pentru ca am lasat-o sa isi ia zborul de langa mine. Si numai dupa ce nu am mai simtit-o am realizat de fapt ceea ce credeam ca nu mai e cu putinta: miracolul de a fi iubit, minunea de a fi primit, emotia de a fi gasit ….exact ceea ce-n acest rastimp am cautat.
E greu sa fii singur pe acest pamant, sa n-ai cui sa-mpartasesti bucuria. Si culmea, fix cand te crezi mai stapan pe tine, iti vine s-o iei de la capat. Pentru ca oricat ai fi de zbuciumat, nu ti-e tot una sa te pierzi in asfintit …de unul singur. E simplu sa ranesti, imi spunea odata o inteleapta voce, cel mai greu e sa cladesti, am tras eu concluzia cu o nota de amaraciune si aveam sa aflu insemnatatea acestor cuvinte pe propria-mi piele.
De ce renunta oamenii? De ce isi fac atatea probleme, atunci cand sunt super fericiti?...si daca stau sa ma gandesc, de ce ne tot intrebam “de ce”, odata ce am depasit varsta intrebarilor puerile……..vreau…ceva, dar nu stiu ce, exista undeva dar nu stiu unde, simt ca o iau razna.
Si tot razboiul asta din interiorul meu, nu-mi da pace, zi si noapte, ore-ntregi…..de unde vin, unde ma duc, ce vreau de la mine, unde am ajuns, atatea intrebari si prea putine raspunsuri. Daca viata inseamna implinire atunci observ ca e prea greu sa afli tot ce se petrce cu tine.
Poate frigul de afara, poate o eroare la nivel de “creiere”, poate sunt asa copil incat mai mult nu pot a gandi. Am plecat, de unde mi-era bine, m-am inchis in carapacea mea, am ranit si mi-e urat de mine, sper sa mai pot repara ceva. Andy has signed off.
Remember 2005-F
"Ding Dong sun clopotele, cizmulitzele se lustruiesc, in liniste si sarbatoare La Multi Ani, in ajun eu iti doresc. ...>
De ce am asteptat atata pentru a-ti scrie?.... simplu, pentru ca am vrut sa iti urez in seara de ajun , la inceput de sezon.... sarbatori Fericite..... Azi vine Mosul. Sau daca vrei de azi...... tot incep sa vina Mosii. Si la mine, si la tine.... si la oricine a fost cuminte. Sper ca esti pe lista lui, iar daca se intampla sa te gandesti la toate relele pe care le-ai facut, nu fii prea dur cu tine. Cu totii gresim, cu totzii facem lucruri cu care nu ne prea mandrim, insa.... dupa ceva timp, noi adultzii, ne gandim ca sta in puterea noastra de a le re-face, in bine. Si cu aceasta propozitie mi-am adus aminte de mine cand eram mic. Odata cu educatia primita, stam fiecare drepti in fata situatiilor zilnice. Ma gandesc cum fiecare, in felul sau s-a pregatit pentru aceasta seara, oricat de putin. E prima seara speciala, cand familia se strange in jurul focului sau al mesei, se lustruiesc ghetutzele si incepe sa miroase a sarbatoare.a.caldura in casele fumegande. Cel putin asa a fost cand eram eu mic. Acum am crescut si stau sa ma gandesc ca nu eram neaparat usa de biserica - copil fiind - insa parca regret acum inocenta acelor vremuri. nu sunt nici foarte batran dar, poate atat de intelept incat sa ma gandesc acum de unde am plecat si unde am ajuns. Si sincer........... imi place unde sunt. De aceea poate, multumesc parimnntilor mei pentru cea ce mi-au oferit. Cat s-a putut. Stau si ma gandesc cum era atunci, fara de probleme, sau in cel mai rau caz ca nu mi-am facut tema la mate, liniste si nexam responsabilitati. Si-am imbatranit cu vremea, am trecut si prin perioada cu acnee, ridurile si-au facut loc [pe fruntea mea si parul a inceput sa-si schimbe culoarea. Deja ma gandesc eu la copiii mei.... cu o oarecare bucurie si sper sa pot sa le ofer macar ce mi-au oferit si parintii mei la randul lor. Cine stie, poate peste un an, peste doi sau si mai curand, din tembelul care zbiera in microfoane si antrena oamenii la party-uri voi junge si eu.....tatic :-). Dar pana atunci iti voi mai spune de cateva ori... ...Sarbatori fericite si..........La Multzi Ani Nicolae, Nicoleta sau alte increbgaturi ale celebrului Sfant. Cu bine, Andy"
De ce am asteptat atata pentru a-ti scrie?.... simplu, pentru ca am vrut sa iti urez in seara de ajun , la inceput de sezon.... sarbatori Fericite..... Azi vine Mosul. Sau daca vrei de azi...... tot incep sa vina Mosii. Si la mine, si la tine.... si la oricine a fost cuminte. Sper ca esti pe lista lui, iar daca se intampla sa te gandesti la toate relele pe care le-ai facut, nu fii prea dur cu tine. Cu totii gresim, cu totzii facem lucruri cu care nu ne prea mandrim, insa.... dupa ceva timp, noi adultzii, ne gandim ca sta in puterea noastra de a le re-face, in bine. Si cu aceasta propozitie mi-am adus aminte de mine cand eram mic. Odata cu educatia primita, stam fiecare drepti in fata situatiilor zilnice. Ma gandesc cum fiecare, in felul sau s-a pregatit pentru aceasta seara, oricat de putin. E prima seara speciala, cand familia se strange in jurul focului sau al mesei, se lustruiesc ghetutzele si incepe sa miroase a sarbatoare.a.caldura in casele fumegande. Cel putin asa a fost cand eram eu mic. Acum am crescut si stau sa ma gandesc ca nu eram neaparat usa de biserica - copil fiind - insa parca regret acum inocenta acelor vremuri. nu sunt nici foarte batran dar, poate atat de intelept incat sa ma gandesc acum de unde am plecat si unde am ajuns. Si sincer........... imi place unde sunt. De aceea poate, multumesc parimnntilor mei pentru cea ce mi-au oferit. Cat s-a putut. Stau si ma gandesc cum era atunci, fara de probleme, sau in cel mai rau caz ca nu mi-am facut tema la mate, liniste si nexam responsabilitati. Si-am imbatranit cu vremea, am trecut si prin perioada cu acnee, ridurile si-au facut loc [pe fruntea mea si parul a inceput sa-si schimbe culoarea. Deja ma gandesc eu la copiii mei.... cu o oarecare bucurie si sper sa pot sa le ofer macar ce mi-au oferit si parintii mei la randul lor. Cine stie, poate peste un an, peste doi sau si mai curand, din tembelul care zbiera in microfoane si antrena oamenii la party-uri voi junge si eu.....tatic :-). Dar pana atunci iti voi mai spune de cateva ori... ...Sarbatori fericite si..........La Multzi Ani Nicolae, Nicoleta sau alte increbgaturi ale celebrului Sfant. Cu bine, Andy"
sâmbătă, 31 martie 2012
Remember 2005-E
"Fara a avea pretentia ca le stie pe toate autorul acestui quelqu'chose incearca sa iti comunice şi în săptămâna cu numărul 5 ceva. Sa vedem...esti pe "frecventa lui" ?
Săptămâna cu numărul 5. ( V )
Am spus de la început că discutăm aici despre tot şi despre nimic, despre toată lumea dar în fond despre nimeni şi în acest ton strict vom păstra dialogul de săptămâna asta.
Pentru că săptămâna asta vorbim despre un cerc....vicios sau, dacă tu vrei, despre capacitate fiecăruia de a fi propriul său shef. Aş începe cu o persoana sus-pusă (a nu se lua ad literam ok?) care prin deciziile sale influenţează viaţa unora mai mici.... in grad.... in statură socială. Dar şi aceştia influenţabili, la rândul lor au contribuţia lor la influenţarea altora mai mici in "grad",care şi ei la rândul lor................... înţelegi ce vreau să spun? Să luăm de exeplu un mare şef de la RAR (fara nici o aluzie.....serios) deci, şeful trasează conduite pentru angajatul Gică, care angajat fiind pus intr-o astfel de situaţie îi transmite vecinului de la scara B ca nu mai poate sa-l ajute. Vecinul de la scara B astfel, fiind pus într-aşa o postură şi........ ştiindu-se cu datorii la prietenul Marcel, îi spune acestuia că nu se mai poate. Şi Marcel ii spune fiului, în cele din urmă că e mai bine să-şi repare întâi maşina. Această poveste se repetă în fiecare zi, la fiecare secundă în minunata noastra ţara. Nu vreau să zic aici că de-abia acum mi-am dat seama. Nu. Nu vreau să zic nimic de fapt, observ deci exist cum fiecare e shef pe viaţa lui dar de fapt pe o mica particică din viaţa celor din jurul său. Şi de fiecare dată când te vei întâlni cu unul din eroii poveştii mele, fiecare va da vina pe SISTEM. Normal atunci mă întreb......... SISTEMUL nu este facut din oameni?, nu cumva fiecare din noi contribuim la menţinerea lui in aceasta formă?, şi nu cumva ne convine cum se mişcă treaba în stadiul de faţă? ....sau să refolmulez : Câtă putere are sheful cel mare în povestea noastră şi câtă cel din capătul opus? Cine e de fapt adevăratul său shef? Primul ......sau.......ultimul.
Iţi mulţumesc şi aştept comentariile tale la adresa binecunoscută.
Cu drag...Andy"
Săptămâna cu numărul 5. ( V )
Am spus de la început că discutăm aici despre tot şi despre nimic, despre toată lumea dar în fond despre nimeni şi în acest ton strict vom păstra dialogul de săptămâna asta.
Pentru că săptămâna asta vorbim despre un cerc....vicios sau, dacă tu vrei, despre capacitate fiecăruia de a fi propriul său shef. Aş începe cu o persoana sus-pusă (a nu se lua ad literam ok?) care prin deciziile sale influenţează viaţa unora mai mici.... in grad.... in statură socială. Dar şi aceştia influenţabili, la rândul lor au contribuţia lor la influenţarea altora mai mici in "grad",care şi ei la rândul lor................... înţelegi ce vreau să spun? Să luăm de exeplu un mare şef de la RAR (fara nici o aluzie.....serios) deci, şeful trasează conduite pentru angajatul Gică, care angajat fiind pus intr-o astfel de situaţie îi transmite vecinului de la scara B ca nu mai poate sa-l ajute. Vecinul de la scara B astfel, fiind pus într-aşa o postură şi........ ştiindu-se cu datorii la prietenul Marcel, îi spune acestuia că nu se mai poate. Şi Marcel ii spune fiului, în cele din urmă că e mai bine să-şi repare întâi maşina. Această poveste se repetă în fiecare zi, la fiecare secundă în minunata noastra ţara. Nu vreau să zic aici că de-abia acum mi-am dat seama. Nu. Nu vreau să zic nimic de fapt, observ deci exist cum fiecare e shef pe viaţa lui dar de fapt pe o mica particică din viaţa celor din jurul său. Şi de fiecare dată când te vei întâlni cu unul din eroii poveştii mele, fiecare va da vina pe SISTEM. Normal atunci mă întreb......... SISTEMUL nu este facut din oameni?, nu cumva fiecare din noi contribuim la menţinerea lui in aceasta formă?, şi nu cumva ne convine cum se mişcă treaba în stadiul de faţă? ....sau să refolmulez : Câtă putere are sheful cel mare în povestea noastră şi câtă cel din capătul opus? Cine e de fapt adevăratul său shef? Primul ......sau.......ultimul.
Iţi mulţumesc şi aştept comentariile tale la adresa binecunoscută.
Cu drag...Andy"
vineri, 30 martie 2012
( )
Între paranteze am pus ca și ”titlu” acestei postări, pentru că...nu am găsit nici un titlu. Bineînțeles că articolele pe care le-am scris cu anii ăia mulți în urmă vor continua să fie postate, dar acum am chef de altceva. Atât de real. De 2012. Pentru că stăteam în fața laptop-ului la ora asta eu cu mine. Astazi. Să mă simt bine. Eu cu mine. Fără nimic altceva. E...liniște și mai am timp și chef să las asta scris aici undeva, cu toată certitudinea că oricum nu va conta. Dar astăzi...mi-am răpit din toată agitația aceste câteva minte pentru mine. În tot egoismul. Acum mă gândesc la vremurile copilăriei, animate de cea de care ne amintim și acum. La fix un an de zile. Acum stau să îmi amintesc de lucruri și oameni frumoase și frumoși. Acum, stau doar cu mine. Și e bine. Bineînțeles că tot ce las aici scris se poate interpreta într-o mie și una de feluri, dar nici că-mi pasă. Afară s-a-ntunericat, picurii de ploaia și ei au stat...e seară... Cred că aș putea face și următorul lucru: să las doar puncte de suspensie......................................................................................... așa .......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
Dar s-ar putea să nu mai înțeleg eu nimic din toate astea când îmi voi reciti gândurile peste ani și ani și ani...
Nu-i tragic nimic, dar lucrurile care contează pentru fiecare în parte sunt atât de fragileși atât de nebăgate în seamă uneori, încât tot ce pot spune este că-i...păcat. Viața merge mai departe, românii au talent, se apropie campania electorală, nu trece zi fără un breaking news, tot de criză ne lovim că e cea mai bună scuză, euro crește, dolarul scade, incertitudinea e noua siguranță și eu mă repet :Eagles - hole in the world
Asculta mai multe audio diverse
szeretlek nagy-mama
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
.......................................................................................................................................................................
Dar s-ar putea să nu mai înțeleg eu nimic din toate astea când îmi voi reciti gândurile peste ani și ani și ani...
Nu-i tragic nimic, dar lucrurile care contează pentru fiecare în parte sunt atât de fragileși atât de nebăgate în seamă uneori, încât tot ce pot spune este că-i...păcat. Viața merge mai departe, românii au talent, se apropie campania electorală, nu trece zi fără un breaking news, tot de criză ne lovim că e cea mai bună scuză, euro crește, dolarul scade, incertitudinea e noua siguranță și eu mă repet :Eagles - hole in the world
Asculta mai multe audio diverse
szeretlek nagy-mama
luni, 26 martie 2012
Remember 2005-C
"Fara a avea pretentia ca le stie pe toate autorul acestui quelqu'chose incearca sa iti comunice din nou ceva. Sa vedem...esti pe "frecventa lui" ?
Saptamana cu numarul 3 ...
Ai observat că în orașul îsta se întâmplă multe chestii? Interesant nu-i
așa? Vezi la știrile locale in fiecare seară tot felul de treburi... că se
deschide podul gării (finally!!!) că nu merg semafoarele din centru sau că
o doamnă trebuie să facă autostopul în fiecare zi în față la Mc Donalds și
deja s-a obijnuit cu "comportamentul necivilizat al ăstora de-și oferă
serviciile de transport în particular".
Așa că ....cu toate că nu ai zice, lucrurile se intamplă..........se mișcă (da -
știu e luată din spotul de la Petrom...și ce-i dacă!?) Eu nu m-am prea
mișcat zilele astea - 7 - care au trecut. Chircit de frigul ce s-a instaurat,
obsedat de pornirea motorului mașinii cu cel puțin 5 minute inainte de a
pleca undeva - ca să se încălzească, toată săptămâna am dârdâit.
Sincer. Și pe lângă asta am făcut cunoștință cu instinctul de ciurdă al
multora dintre noi. Cum ? Păi............dacă îți mai aduci aminte, anunțat cu
surle și trâmbițe avea să se deschidă și în micul nostru târg rețeaua de
magazine +. Faiă treabă, am aflat să văd și eu ...joi. De ce joi? Mai
întrebi? Păi luni, în ziua deschiderii mi-am propus să trec și eu să văz
minunea. Dar spre uimirea mea așa s-a gândit și jumate de Sibiu, eXact în
aceeași zi. Și cum stăteam eu cu ochii mari ațintiți spre mulțimea care
aștepta altă mulțime să iese ca să prindă un coș liber, n-am putut să nu
mă gândesc la știrile de tv. Acele minunate jurnale de știri care ne prezintă
tristețea românilor, durerea lor....ce mai........sărîcia lor. Și cum stăteam
eu așa , în mașina preîncălzită și mă uitam la românii mei "săracii" cum
ieșeau fiecare cu câte un televizor în brațe, un sistem audio sau coșurile
pline, făceam comparația cu majestatea sa presa care - nu-i așa - ne arată
doar adevĂrul , realitățile ! Halal sărăcie, mi-a trecut prin minte, păi dacă suntem
săraci lipiți pământului de ne cumpărăm numai 1 coș /sesiune e jale
mare ..nu? A ...și mai e un aspect, tot apropo de reactia asta de ciurdă.
Interesant este instinctul , pe lângă puterea de cumpărare mai mare sau
mai mică a fiecăruia. Deci, nu am ințeles și nu am să ințeleg niciodată
treaba cu statul la coadă. Am stat și eu....că a trebuit, am prins și eu
perioda cu pâinea raționalizată, am stat cu tatăl meu la coadă la benzină
lângă stadion în ștrand, că trebuia, da' mă gândeam că și asta s-a
schimbat in România pe lângă multe lucruri...in bine (că nu mai TREBUIE
să stai la coadă). Probabil că m-am inșelat, de fapt încep tot mai tare să
cred că românului îi place să stea la coadă, dacă nu de altceva, poate din
nostalgia unor vremuri - zic eu - de mult apuse. Mă tot gândesc la marile
campanii de publicitate / marketing comparativ cu ăștia ai noștri care stau
în fața magazinului cu ceasurile să prindă și ei la ciolan. Păi pe de o
parte nu-i înțeleg pe bieții naufragiați care stăteau in fața ușilor, de teamă
că "o să se gate..." și pe de alta pe directorașii de unități care se cam gândesc
câtă marfă să aducă să ajungă tată, barem vreo săptămână de la marea
deschidere, așa....lejer. Nu? Adică, care e puterea, magia de-i îndeamnă
pe ăștia de stau la coadă cu orele și pe de altă parte cum să-ți faci un
plan ca să-i mulțumești pe toți? Și foarte important - cum poți să calculezi
cam câtă lume va veni în prima zi și care e puterea de cumpărare? Incep să cred că suntem un popor "dus".........la cap, mă refer. Și ca sa citez : "de-aia nu ne mere' 9 bine". La cât mai multe astfel de grand opening-uri ca să alimentam și noi - zic - amintirea
vremurilor apuse când stăteai la coadă și, nu-i așa, să sărăcim și mai mult
poporu' ăsta care de-abia trăiește de pe o zi pe alta..mama ei de Romanie!
În altă ordine de idei, am mai observat crâmpeie de realitate sibian?
(să-mi dea bani echipa de la Realitatea de pe sibiu, că-i fac reclamă :-)
S-au schimbat semafoarele la Dumbrava. Foarte bine, da' ce nu era bun
la alea vechi? Habar n-am da' am o teorie a conspirației pe care n-am să
ți-o zic incă, nu de alta dar rubrica e nouă pe site și încă nu-s așa de
"mare". Dar dacă tot suntem la subiect, s-au mai schimbat : circulația pe
strada Mitropoliei, prioritatea sensului giratoriu de pe B-dul Spitalelor, s-a
dat drumu' la circulație pe podul gării și (cumva așa) pe lângă Liceul de
Art?. De ce-ți spun toate astea? Păi pentru că într-un oraș cu vreo 7
posturi de radio (atâtea erau ultima dată când le-am numărat-însă POT să
mă inșel !), băi nimeni nu se deranjează să trimită un fax la redacții să
anunțe că se lucrează pe nu știu ce stradă, gen Morilor, sau că "
dimineață între orele X și Y se vor vopsi trecerile de pietoni pe str Z"
Enervant e că ajungi în situația de a sta ca boul la trecerea nouă și-ți
strici toată dispoziția (ca să fiu drăguț). Serios acum. A și ca să închei, se va mai deschide o pizzerie undeva in piața mare. Știu pentru că trebuia să le fac reclama, de vreo
2 săptămâni, dar fiind oameni serioși - evident nu m-au mai sunat. (I-am
făcut cu faza asta nu?) Glumesc. Sau nu.
A și mi-am pus net.Interesează pe cineva? Eu tot o să zic. Frate ce greu e să-ți tragi net in ziua de astăzi, dacă ai neșansa de a sta la casă (neșansă privitor la aspectul net). O prietenă îmi povestea ca RDS-ul n-are nici o intenție de a apărea. Cu toate că - nu-i așa toți avem cablu de la RCS. Să ne trăiasca. și ăștialalți, incearcă da' nu se poate. Păi la mine de-abia au ajuns că nu știu ce calcule și-au făcut ei și că nu le renta la momentul respectiv. Așa că dacă stai la casă și folosești cu încredere serviciile dial-up ca să nu zic Romtelecom condoleanțe inca o dată.
M-am aberat destul săptămâna asta? Păi și n-am zis nimic de grevă.
Hai să vorbin de grevă. Și aici contez pe sprijinul tău să mă ajuți, da?
Dă-mi și mie aici pe site un semn că am dreptate sau nu. Hai să vorbim .
Deci (fără deci) când eram eu mic așa...făceam meditații pentru BAC. Cu
o tanti foarte frumoasă dar care se și pricepea la limba franceză (nu te
gândi la prostii :-)serios. Și făcea și bani faini cu treaba asta. Știindu-se
faptul că la fel ca doctorii, profesorii au salarii mici DAR…..dar nu vezi nici
un prof sărac, îmi dau cu părerea că treaba asta cu mai mulți bani nu prea
stă în picioare. Părerea mea. Și aia cu......condiții occidentale e apă de
ploaie, atât de general fiind "condiții occidentale" Ăsta de eu pot să înțeleg că
toți profii ar trebui să se folosească de parcul de mașini al universității ticsit cu Jeep-uri. Așa că.... am vorbit și de grevă.
Acum chiar plec.
Iți mulțumesc incă o dată că ai fost cu mine in F.M. Și săptămâna
Saptamana cu numarul 3 ...
Ai observat că în orașul îsta se întâmplă multe chestii? Interesant nu-i
așa? Vezi la știrile locale in fiecare seară tot felul de treburi... că se
deschide podul gării (finally!!!) că nu merg semafoarele din centru sau că
o doamnă trebuie să facă autostopul în fiecare zi în față la Mc Donalds și
deja s-a obijnuit cu "comportamentul necivilizat al ăstora de-și oferă
serviciile de transport în particular".
Așa că ....cu toate că nu ai zice, lucrurile se intamplă..........se mișcă (da -
știu e luată din spotul de la Petrom...și ce-i dacă!?) Eu nu m-am prea
mișcat zilele astea - 7 - care au trecut. Chircit de frigul ce s-a instaurat,
obsedat de pornirea motorului mașinii cu cel puțin 5 minute inainte de a
pleca undeva - ca să se încălzească, toată săptămâna am dârdâit.
Sincer. Și pe lângă asta am făcut cunoștință cu instinctul de ciurdă al
multora dintre noi. Cum ? Păi............dacă îți mai aduci aminte, anunțat cu
surle și trâmbițe avea să se deschidă și în micul nostru târg rețeaua de
magazine +. Faiă treabă, am aflat să văd și eu ...joi. De ce joi? Mai
întrebi? Păi luni, în ziua deschiderii mi-am propus să trec și eu să văz
minunea. Dar spre uimirea mea așa s-a gândit și jumate de Sibiu, eXact în
aceeași zi. Și cum stăteam eu cu ochii mari ațintiți spre mulțimea care
aștepta altă mulțime să iese ca să prindă un coș liber, n-am putut să nu
mă gândesc la știrile de tv. Acele minunate jurnale de știri care ne prezintă
tristețea românilor, durerea lor....ce mai........sărîcia lor. Și cum stăteam
eu așa , în mașina preîncălzită și mă uitam la românii mei "săracii" cum
ieșeau fiecare cu câte un televizor în brațe, un sistem audio sau coșurile
pline, făceam comparația cu majestatea sa presa care - nu-i așa - ne arată
doar adevĂrul , realitățile ! Halal sărăcie, mi-a trecut prin minte, păi dacă suntem
săraci lipiți pământului de ne cumpărăm numai 1 coș /sesiune e jale
mare ..nu? A ...și mai e un aspect, tot apropo de reactia asta de ciurdă.
Interesant este instinctul , pe lângă puterea de cumpărare mai mare sau
mai mică a fiecăruia. Deci, nu am ințeles și nu am să ințeleg niciodată
treaba cu statul la coadă. Am stat și eu....că a trebuit, am prins și eu
perioda cu pâinea raționalizată, am stat cu tatăl meu la coadă la benzină
lângă stadion în ștrand, că trebuia, da' mă gândeam că și asta s-a
schimbat in România pe lângă multe lucruri...in bine (că nu mai TREBUIE
să stai la coadă). Probabil că m-am inșelat, de fapt încep tot mai tare să
cred că românului îi place să stea la coadă, dacă nu de altceva, poate din
nostalgia unor vremuri - zic eu - de mult apuse. Mă tot gândesc la marile
campanii de publicitate / marketing comparativ cu ăștia ai noștri care stau
în fața magazinului cu ceasurile să prindă și ei la ciolan. Păi pe de o
parte nu-i înțeleg pe bieții naufragiați care stăteau in fața ușilor, de teamă
că "o să se gate..." și pe de alta pe directorașii de unități care se cam gândesc
câtă marfă să aducă să ajungă tată, barem vreo săptămână de la marea
deschidere, așa....lejer. Nu? Adică, care e puterea, magia de-i îndeamnă
pe ăștia de stau la coadă cu orele și pe de altă parte cum să-ți faci un
plan ca să-i mulțumești pe toți? Și foarte important - cum poți să calculezi
cam câtă lume va veni în prima zi și care e puterea de cumpărare? Incep să cred că suntem un popor "dus".........la cap, mă refer. Și ca sa citez : "de-aia nu ne mere' 9 bine". La cât mai multe astfel de grand opening-uri ca să alimentam și noi - zic - amintirea
vremurilor apuse când stăteai la coadă și, nu-i așa, să sărăcim și mai mult
poporu' ăsta care de-abia trăiește de pe o zi pe alta..mama ei de Romanie!
În altă ordine de idei, am mai observat crâmpeie de realitate sibian?
(să-mi dea bani echipa de la Realitatea de pe sibiu, că-i fac reclamă :-)
S-au schimbat semafoarele la Dumbrava. Foarte bine, da' ce nu era bun
la alea vechi? Habar n-am da' am o teorie a conspirației pe care n-am să
ți-o zic incă, nu de alta dar rubrica e nouă pe site și încă nu-s așa de
"mare". Dar dacă tot suntem la subiect, s-au mai schimbat : circulația pe
strada Mitropoliei, prioritatea sensului giratoriu de pe B-dul Spitalelor, s-a
dat drumu' la circulație pe podul gării și (cumva așa) pe lângă Liceul de
Art?. De ce-ți spun toate astea? Păi pentru că într-un oraș cu vreo 7
posturi de radio (atâtea erau ultima dată când le-am numărat-însă POT să
mă inșel !), băi nimeni nu se deranjează să trimită un fax la redacții să
anunțe că se lucrează pe nu știu ce stradă, gen Morilor, sau că "
dimineață între orele X și Y se vor vopsi trecerile de pietoni pe str Z"
Enervant e că ajungi în situația de a sta ca boul la trecerea nouă și-ți
strici toată dispoziția (ca să fiu drăguț). Serios acum. A și ca să închei, se va mai deschide o pizzerie undeva in piața mare. Știu pentru că trebuia să le fac reclama, de vreo
2 săptămâni, dar fiind oameni serioși - evident nu m-au mai sunat. (I-am
făcut cu faza asta nu?) Glumesc. Sau nu.
A și mi-am pus net.Interesează pe cineva? Eu tot o să zic. Frate ce greu e să-ți tragi net in ziua de astăzi, dacă ai neșansa de a sta la casă (neșansă privitor la aspectul net). O prietenă îmi povestea ca RDS-ul n-are nici o intenție de a apărea. Cu toate că - nu-i așa toți avem cablu de la RCS. Să ne trăiasca. și ăștialalți, incearcă da' nu se poate. Păi la mine de-abia au ajuns că nu știu ce calcule și-au făcut ei și că nu le renta la momentul respectiv. Așa că dacă stai la casă și folosești cu încredere serviciile dial-up ca să nu zic Romtelecom condoleanțe inca o dată.
M-am aberat destul săptămâna asta? Păi și n-am zis nimic de grevă.
Hai să vorbin de grevă. Și aici contez pe sprijinul tău să mă ajuți, da?
Dă-mi și mie aici pe site un semn că am dreptate sau nu. Hai să vorbim .
Deci (fără deci) când eram eu mic așa...făceam meditații pentru BAC. Cu
o tanti foarte frumoasă dar care se și pricepea la limba franceză (nu te
gândi la prostii :-)serios. Și făcea și bani faini cu treaba asta. Știindu-se
faptul că la fel ca doctorii, profesorii au salarii mici DAR…..dar nu vezi nici
un prof sărac, îmi dau cu părerea că treaba asta cu mai mulți bani nu prea
stă în picioare. Părerea mea. Și aia cu......condiții occidentale e apă de
ploaie, atât de general fiind "condiții occidentale" Ăsta de eu pot să înțeleg că
toți profii ar trebui să se folosească de parcul de mașini al universității ticsit cu Jeep-uri. Așa că.... am vorbit și de grevă.
Acum chiar plec.
Iți mulțumesc incă o dată că ai fost cu mine in F.M. Și săptămâna
aceasta, până data viitoare te salut și te să...rut.
Al tău, Andy
Al tău, Andy
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
