Alte-uri virtuale.

Nimic

2012-01-11T12:31:00.002+02:00

" Cum? " Îmi imaginam întrebaarea a cărui răspuns este Da ! Fix aşa. Nimic. Toate discuţiile în care nimeni nu îţi poate furniza un răspuns măcar aproape sigur, inceretitudinea care planează în absolut orice domeniu, toate încep deja să îşi spună cuvântul.
Dacă m-ai întreba acum (acest aum este catalogat ca şi situaţie de fapt, prezent) ce vreau să fac...nu aş putea la rândul meu să îţi spun. Nici măcar ce mi-aş dori din punct de vedere foarte real. Îmi rămâne aia cu sănătatea... însă mai mult...pas. Ce va fi mâine, chiar nu mai ştiu. Dacă voi sta pe acest scaun în acest studio de care nimeni observ că nu mai are nevoie...nu ştiu. Acest nu ştiu tinde să fie noua constantă care, înet, încet, dar sigur macină, fără a ne da seama la rândul nostru ce. Mintea...corpul...răbdarea...nervi...whatever. Cert este că macină. După cum vorbeam şi cu vedeta, incertitudinea este noua siguranţă. Aia de te face să nu mai ai nici o direcţie şi să speri că poate că...
Întrebara mea este simplă însă. Să sper că poate că ...ce? De fapt, care mai sunt speranţele? În afară de alea cu sănătatea..bla bla. Ce mai e cât de cât sigur? Că ne vom trezi şi mâine. Ne vom trezi ca să ce? Enfin.
I love somebody. Atât. Asta e certitudinea mea. De restul fac...fuck...fac sau fuck. Fuck'em all !

. . .

2012-01-03T14:39:00.002+02:00

Fără titlu. M-am tot gândit ce ar putea surprinde ceea ce vreau să las aici scris, dar nu am reușit să găsesc acele cuvinte care să surprindă esența a ceea ce va urma. De fapt, această stare, poate veni și din faptul că nu prea știu ce vreau să las scris, mai eXact. Basicly, m-am trezit cu laptop-ul în față și mi-am amintit de alteuri. Fără nici o legătură cu nimic, fără a mă gândi la ceva anume. În minutele astea ce trec, este atât de multă liniște, încât deja mi-a devenit cumva neconfortabilă. Da, da, mai demult o apreciam, însă acum, de ceva vrfeme, parcă e cam apăsătoare. Soarele strălucește, în vecini se bat cuie, ridic privirea și văd că-s 9 grade afară, îmi aduc aminte că suntem totuși în 3 ianuarie și că am ajuns și în 2012. My God. În 2012. Păi, nici nu prea știam cum arată combinația asta luată ca reper în ani când eram mai mic așa. Țin minte că la fel stăteam pe la ora asta uitându-mă în curte și visând cu ochii deschiși când mi-a venit în mainte anul 2000. Bie, pe atunci eram kicsi kicsi rău de tot. De la vârsta aia de doar câțiva ani, anul 2000 mi se părea așaaaa de departe. Ei, uite că am trecut cu 12 ani peste și...nimic. Basicly. Ceea ce mă bucură, că nu au fost atâea schimări aiurea. Ceea ce a fost bine, a rămas kind of, la fel de bine, ceea ce trebuia pe atunci să fac, m-a adus acum să trebuiască să fac în continuare ș.a.m.d. E bine...e soare, poate prea cald într-adevăr (dacă ne luăm după vremea pe care o știam noi) dar e bine. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Altele sunt și vr fi lucrurile importante de făct/rezolvat în viitorul foarte apropiat (că tot rimează). Mdeah... E liniște și ora 3. P.M.

Din alt punct de vedere aceste litere lăsate aici ar putea fi interpretate astfel :
„- Dar ce -ai vrut de fapt să zici?
- Nimic, concret, nu știu...
- Păi atunci de ce-ai scris?
- Nici asta nu știu exact...
- Bine că m-ai ținut aici să-mi pierd vremea degeaba. Grrrr.”

27

2011-12-27T16:11:00.002+02:00

Douăzeci și șapte. Anul trecut, am scris despre douăzeci și opt. Eh. Nu are nici o legătură, mi-a zburat doar gândul înspre postarea de atunci, că tot am deschis-o astăzi și pentru a-mi aduce aminte cum era anul trecut în această perioadă. Prin comparație...cam la fel, foarte multe idei de atunci se potrivesc și acum. Dacă m-ai întreba despre lucrurile care s-au mai întâmplat, nu aș putea să pun degetul pe mai multe, deoarece gândul îmi zboară la unul singur. Acel moment în care, cu ghilimelele de rigoare „barza a trecut pe deasupra casei noastre”. Atât. Ceea ce a fost înainte, ori după, sunt detalii, parcă lipsite de importanță. A-pro-pos de, azi m-am văzut cu Bogdan, pe care l-am chemat special ca să vedem dacă putem face ca șirurile de beculețe colorate se pot sincroniza cumva. Răspuns clar: nu! Așa și? Nimic. Din alte discuții, am ajuns și la subiectul revelion, că tot se apropie. Și el asezona cu ideile mele, conform cărora, avem împreună impresia că este ultimul revelion „ca în tinerețe”. De la anu' lucrurile se vor schimba, va fi altceva, cu un oarecare regret am spus amandoi că-i păcat că nu îl facem toți împreună, dar noh, cunoaștem și motivele alese de fiecare în alegerea petrecerii serii de 31 decembrie. Nu contează nici asta. Nu mai contează mai nimic. Sufletul îmi/ne este împăcat cu ideea că de acum este un singur lucru care contează cel mai mult. Restul detaliilor sunt neimportante. Cu toată criza asta trâmbițață și răs-trâmbițată, îți dai seama într-un final, că lucrurile care contează msunt simple. O îmbrățișare, un sărut...alea!
Happy new year everibody !!!

-.-.-.-.-.-.

2011-12-19T08:44:00.003+02:00

Decembrie s-a instalat de-a binelea. Prognoza metei anunță temperaturi tot mai mici, aștept fulgii de nea, sărbătorile sunt aproape.
Ca și „ultimă postare” pentru anul acesta (pe care nu am să îl cataloghez), pot să mă folosesc de zâmbetul optimist, care vrea să transmită sărbători fericite tuturor care fie și din întâmplare au ajuns pe aici. Cu mulțumiri pentru timpul pierdut, preț de câteva minute, încheiem încă un an, pentru a porni mai optimiști la anu'. La anu'și la mulți ani, vor suna și colindele în curând. Clinchete de clopoței se aud deja tot mai des. Zâmbetul nu are o anumită sursă, dar este simțit pe dinauntru. Tot ce este mai bun urez tuturor. Și la sfârșit, în loc de punct, folosesc mai bine două+o paranteză :)
JINGLE - Sarbatorile sunt aici

Asculta mai multe audio rock

Cum să / How to

2011-12-14T09:08:00.002+02:00

DYI adică Do It Yourself, că acesta a fost prima chestie care mi-a venit în minte. Cum să te descurci de unul singur, ar putea fi interpretată mult mai larg, această încercare de întrebare.
Dar acest cum să, pe care l-am abordat astăzi, vrea să te trimită de fapt la un răspuns la fel de vechi, precum vârsta naratorului, cel puțin. Și acesta este :"Ce naște din pisică șoareci mănâncă." Asta, din păcate a rămas constantă, cel puțin în perioada asta. Am văzut știrile legate de tigrul din grădina zoo, suntem la curent cu situația politică/economică, iar exemplele negative încă mai pot continua. Deci, răspunul la întrebarea cum să, ori mai nou how to, a rămas același. Cum am fost învățați. Și cum în acești 20 de ani de continuă „tranziție” multă lume nu a făcut cu bine față acestor vremuri, nu am prea avut exemple bune de urmat. Așa că realitatea zilelor noastre este compusă din acțiunile celor care nu au primit acea educație, părinții nu și-au făcut timp pentru ei, deci au făcut cum au făcut și au crascut îmbătrânit așa.
Concluzia e simplă : „ce naște din pisică șoareci mănâncă”

Decembrie

2011-12-11T10:13:00.002+02:00

2001 sau poate 2002... Nu este decembrie 2011, cel puțin din punct de vedere publicitar. Scriu/spun asta și din cauza faptului că nu credeam ca acele lucruri / situații cu care m-am confruntat mai demult, pe când mă consideram „mic”, pe atunci la începuturi, se repetă din nou, acum în decembrie 2011. Mai demult era așa, ca să fiu mai eXact : clientul cerea un preț pentru un spot. Apoi, același client alegea cea mai bună ofertă, iar compania aleasă trebuia să îndure toaaaate fițele / modificările / ideile clientului respectiv, până în momentul când acesta era încântat de produsul final. Ideea este că produsul acesta final, despre care vorbeasc, nu are nici o legătură cu discuția inițială. Îmi aduc aminte de aceste situații și mă amuză că și acum se întâmplă la fel. În studioul radio Contact parcă, primeam scenariul care suna cam așa : promoíe de ...% la magazinul ... pe strada...nu mai țin minte toate detaliile. Și te apucai de tras voci / curățat voci, interpretat cât mai bine textul, ales fondul muzical să scoată în evidență spotul, etc.etc. Peste ceva timp, șefu' venea cu o altă idee, în urma discuției cu clientul, idee din care trebuia înțeles că acesta (clientul) dorește să zică și de noua colecție de haine de vară să zicem. Din nou, trebuia refăcut textul, astfel încât să pui accent și pe acest amănunt aflat mai târziu, tras voci...etc. Când erai aproape de gata cu spotul, mai venea o dorință, potrivit căreia trebuie menționat că poți găsi și becuri în aceeași locație (să zicem) .
Așa că spotul final suna ceva de genul Magazainul firmei...(bla bla) vă așteaptă cu reduceri importante. Vă așteptăm cu noua colecție de vară, la aceeași adresă. Nou, tot la ... vă oferim și becuri, pentru confortul cumpărăturilor dvs. Magazinul firmei ... (program / adresă / telefon).
eXact așa. Ideea care a pornit de la oferta respectivă, s-a concretizat într-un spot liniar, cu amănuntul becuri, care nu are nici o legătură cu hainele (profilul companiei), dar toaqte în cele 30 de secunde vândute.
Ei, în decembrie 2011, se întâmplă tot cam așa, cu toate că de atunci s-au mai schimbat și regulile jocului. Tot așa se pornește de la cafea și se ajunge la conuri de brad.
Asta ține de comunicarea aproape inexistentă ăntre cele 2 părți, dar și de dorințele inexistente. Altfel spus, este vorba despre 2 oameni, un patron care nu știe eXact ce vrea și un băiat care nu știe ce vrea clientul să zică.
2011? Nu prea. 2001? Poate. M-aș duce cu gândul mai jos, înspre anii '90, dar nu vreau să exagerz și simt că am tendința să o fac. Dar, vorba cântecului „te întreb pe tine soare”... știi eXact ce vrei? Sau măcar cam cum vrei să arate, treaba aia de o tot cataloghez drept cartea ta te vizită audio/video ?
Sunt aproape convins că nu, dar e bine că avem acum internet și alte tehnologii mult mai avansate ca în anii 2000, care îți pot furniza idei, care te vor face să tot modifici textul inițial. O dată și înc-odată și înc-odată...
Decembrie...dar nu de 2011. Nu prea.

Un pic de...

2011-11-30T09:45:00.003+02:00

Punctele de suspensie le completează fiecare după bunul plac, în funcţie de aşteptările ori speranţele personale. Un pic de linişte în plus, un pic de agitaţie, să contez un pic mai mult, un pic de certitudine mi+aş dori, etc. Evident, asteptările diferă de la caz la caz, la fel cum şi ceea ce voi face peste ceva timp, diferă la fel de mult. Cineva va putea să spună "eu voi merge în Germania mâine", la fel cum altcineva va exclama la auzul acestei replici "eu de-abia aştept să ajung acasă. M-au stors ăştia astăzi". Din acest punct de vedere, al aşteptărilor ori speranţelor fiecăruie, viitorul sună foarte diferit de la caz la caz. Nu există bun sau rău, decât în măsura în care această catalogare se face pe baza comparaţiei cu experienţa personală, aia de-ţi răsună în cap "ştiu eu că e bine aşa". Într-o discuţie cu cineva mult mai tânăr, am dezbătut eXact acest fir de praf. X este bun sau rău dintr-un anumit punct de vedere, al celui care spune treaba asta. Dacă părerea majorităţii este că acel X este bun sau rău, părere bazată şi pe faptele pe care acest X le-a dus la bun sfârşit, atunci ar fi un argument în plus. Altfel, e doar o părere personală, care merită sau nu a fi băgată în seamă. Îmi amintesc de spotul publicitar video - ING - cu viitorul în culoarea roz. Tu cum îţi imaginezi viitorul!? parcă era şi întrebarea a cărui răspuns era roz, iar concluzia imediată - e bine să fi optimist.
Un pic de optimism, cred, nu ar strica, mai ales în aceste zile înfrigurate de noiembrie. Chiar dacă pot face paralela că nici compania cu sloganul "viitorul sună bine", CONNEX, nu mai există, nu am să o fac, deoarece astăzi contează mai mult ca ieri. E drept că acest astăzi se bazează pe ieri, dar maine nu poate avea o culoare optimistă dacă nu-ţi pasă ce se întâmplă azi. Că demult am fost învăţaţi că "azi un pic, mâine un pic..." şi aşa am crescut să putem să ne dăm cu părerea despe una sau alta, părere formată şi re formată şi pe baza a ceea ce am întâlnit pe drumul până la această vârsrtă. De aia am ajuns să folosim tot mai des "pe vremea mea", poate şi de aia am ajuns să înţelegem că nici acum nu le ştim pe toate, darămite atunci, iar acest atunci despre care vorbesc nu e chiar atât de îndepărtat, poate şi de aia lăsăm scris pe-ici pe undeva prostia asta, ca să o vadă şi alţii care încă mai cred că le ştiu ori le-au văzut pe toate şi încă, din păcate, tot ei consideră că au pus coada la prună. Iese soarele, e semn bun. Da, ştiu, nici o certitudine sub acest aspect, ştiu, dar odată cu raza asta de soar ce s-a aşezat pe buretele din incinta acustică a studioului, pot să mai las scris că sufletul îmi zâmbeşte. Şi asta mă bucură, că tot el e responsabil de toate lucrurile alea faine care se aud sau se văd în diferite ecrane publicitare. Şi asta, încă mai cred că face diferenţa între noi, cei care îţi comunicăm ţie mesaje care se numesc în lumea foarte reală...publicitare. Nu ştiu ce va fi mâine, dar astăzi, m-am rupt preţ de câteva minute din realitate, pentru a-mi aduce aminte de mine. Ăla care de mult timp a făcut toate alea, ca să poată astăzi să scrie astea. Mulţumesc Sibiu...mulţumesc România, vorba aia "wherever you are"

It's a beautiful day

2011-11-28T08:39:00.002+02:00

îmi suna în minte refrenul de când m-am trezit. Și cam la asta se rezumă dimineața asta. Lucrurile, situațiile, claia de păr ori viitorul apropiat au intrat toate pe alt făgaș. Probabil cel normal, cel despre care nu îmi prea plăcea să spun că este și viitorul meu, pe când eram mai mic. Dar, viața nu este așa cum ți-o imaginezi de fiecare dată. Viața își urmează cursul normal, dacă asta ai ales și îți prezintă realitatea exact așa cum ai mai întâlnit-o, la o vârstă prea fragedă ca să poți să îți dai cu părerea dacă e bună sau nu.
Nu mă plâng, aș vrea să se înțeleagă acest lucru, de aia și scriu în cuvinte. Nu mă plâng. Observ doar că în noiembrie 2011 am ajuns în acea ipostază în care s-au mai aflat și alții (pe atunci) la vârsta lor. Deciziile au fost luate, viitorul se colorează încet dar sigur și cam așa va arăta lumea de aici încolo. Cu bunele și relele care vor veni. Cu soare și nori, cu...normalități până la urma urmei. Normalități de care ne aducem aminte și ne bucurăm că ele mai există, ori că sunt catalogate și acum drept normalități. Este o dimineață normală. Nici pesimistă, nici optimistă, în care fiecare a făcut, face sau va face, ceea ce face de ceva mult timp. Fie că e bine sau nu prea, nu mai contează. Contează doar că asta este. Așteptările nu mai există, istoria a tot fost disecată și răscomentată, deci nu mai intrăm și în acest subiect, este doar realitate. Ce va fi mâine nu știu. Ce a fost ieri nu mai contează Astăzi este momentul care contează. Acum scriu nimic. As usual (cum ar zice unii). Așa și? este întrebarea mea. Nu mai contează. Altele sunt cele care contează cu adevărat și ne vom capacita să le găsim rezolvarea rând pe rând.
Este sfârșit de noiembrie 2011. Am ajuns și aici. Așa și? Ah, nimic. Ei bine...da. Am ajuns. Mâine din nou de dimineață, poimâine la fel...mdeah. Vorba aia " 'om trăi și 'om vedea ". Astăzi..."It's a beautiful day"

Rock !

2011-11-24T18:54:00.003+02:00

Şi totuşi în România se mai fac balade rock. Felicitări Trupa zero. New single aici

Nici un fel de problemă

2011-11-24T14:50:00.003+02:00

Aşa aud folosit tot mai des, de la oameni a căror situaţie este prezentat, tot de către ei, ca fiin nu prea bună. Nu e nici o problemă zic ei, chiar şi repetativ, poate, dintr-un oarecare tic verbal, sau, poate din dorinţa de a te face pe tine, interlocutorul, să înţelegi că nimic nu este o problemă. Aşa că pentru ei, am să consult DEX-ul :
PROBLÉMĂ, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții. 2. Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată). 3. Chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie. ♦ (Mat.) Chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas. 2. Lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă. [Var.: (înv.) problém s. n.] – Din fr. problème, lat. problema.
Sursa: DEX '98
Pot să înţeleg aşadar că acolo la ei, totul este foarte clar, aşa cum trebuie să fie. Mai ales dacă şi repetă acest lucru, în interval mic ca şi durată. Dar, folosit oarecum destul de des, într-o conversaţie, îmi ridică o altă întrebare. Care ar fi cu adevărat o problemă pentru acest spirit liber? Sau, atunci când există o aşa-zisă problemă apărută din varii motive, vor pute ei să găsească o rezolvare, fără a cere sfatul celor din jur?
Evident că este o aberaţie pe temă dată, dar m-am trezit pus în faţa unei situaţii, unde mi-ar fi venit, la rândul meu să zic nici o problemă, însă aş fi fost un mare mincinos dacă mai şi credeam asta. Deci, îţi urez, la rândul meu, să ai o viaţă în care să poţi să foloseşti din toată inima aceste magice cuvinte. "Fără nici o problemă, nu e nici un fel de problemă." Ca sa nu trebuiască să te afli în situaţia de a REZOLVÁ, rezólv, vb. I. Tranz. l. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.
Sursa: DEX '98

Se vrea

2011-11-23T13:35:00.002+02:00

nu ştiu ce se vrea (adică ce se doreşte mai eXact). Dar stau să observ că ceva se schimbă. De exemplu că Max este şi by night. Sau că Brylu face şi spoturi radio. Foarte bine. Sună chiar OK. Aud pe acelaşi post de radio, mai nou, că suntem invitaţi la proiecţii blueray pe ecrane HD. Şi, de ce oare ar trebui ca aceste detalii să fie prezente în spot? Eu nu mă mai pricep la nimic. E drept că nu am avut niciodată treabă cu publicitatea sau cu media, dar chiar aşa?! Da, uite, chiar aşa. Am mai auzit tot felul de reclame în care se revenea la ideea de acum vreo 15 ani. La Gigi (să zicem) găseşti cauciucuri, canistre, becuri şi pâine proaspătă. La Gigi, pe strada...la numărul..., telefon 07....
Mai demult, acum vreo 11 ani, împreună cu Claudiu, am făcut un spot de genul ăsta. Am înregistrat următorul text:
Magazinul.....vă oferă......şi... Program, de luni până vineri, între...şi... Relaţii la telefon 07......
Dar asta era acum muuuuulţi ani, pe când credeam că astfel de prostii nu au cum să se mai facă peste ceva timp. Ei, uite că am ajuns în 201 să auzim tot aia. Pentru că cei care decid ce e bine şi ce nu, au rămas tot ăia. Aşa că revin, anii u trecut, ridurile au apărut. Dar, defapt ce se vrea? Ce mai contează cu adevărat?
Răspunsul, poate data viitoare. Şi această dată viitoare să nu fie peste alţi 10 ani.
Mike off air...

M-a trezit...

2011-11-10T08:33:00.002+02:00

O idee aiurea. În ea este vorba despe a ne reîntoarce la „basic”. Tot mai multă lume vorbește despre treaba asta. Despre reîntoarcerea la normalitate. Însă, normalitatea aceasta este interpretată de fiecare ăn felul său. Ei bine, ideea ce m-a fulgerat în vis atăt de tare, încât m-a făcut să deschid ochii este legată tot de acest subiect dar dată cumva de pereți. Acest „back to basics” era interpretat în visul meu ca o reăntoarcere la acele vremuri unde nu existau banii. Eu te ajut pe tine, tu mă ajuți pe mine. Un fel de barter, catalogay în acest fel mult mai târziu. În concluzie, în vârtejul creat de aparițiile necontenite în tehnologie, atunci când de apreciat nu mai știi să apreciezi, ești pus în situația de a te bucura că te mai afli în situația de a putea ajuta pe cineva/ceva, în ideea că, poate, la un moment dat vei avea și tu nevoie de un mic ajutor. De orice fel ar fi el. Vorba aia cu „dai un ban dar stai în față” nu mai este uzitată de cam mult timp. Acum, observ că oricine face orice. Și haosul provocat de treaba asta este și normal să nu aibă limite. (Apropo de treaba asta, face sens să dispară și limitele, iar incertitudinea, pe care o tot disecam aici, să devină noua siguranță). Și atunci lumea arată cum e ea astăzi, cu aceleași exemple neschimbate pe care le-am mai folosit: O proaspătă mamă nu își găsește locul și la fel tot face drumuri România-străinătate (în căutare de stabilitate), orele de întâlnire, chiar dacă au fost fixate la X, nu sunt respectate, chiar dacă ne-am hotărât asupra a ceva, facem eXact pe dos, etc.
Sunt taaaaare curios însă, când va avea final ȘI perioada asta, sau mai bine spus, după treaba asta, ce va urma? Căci sigur mai sunt nuanțe ale acelorași lucruri pe care nu le-am folosit în toți anii ăștia (de-abia 20) de când am dat și noi de lumea adevărată.
Oricum, basicly, merge folosită încă excesiv treaba aia cu „nu am putut”, în spatele căreia te poți ascunde, că tot e mai comod să nu poți mai tot timpul.
Mă reîntorc (kind of obsesiv) la refrenul ăla cu
„Que Sera, Sera,
Whatever will be, will be
The future's not ours, to see
Que Sera, Sera
What will be, will be”
Să fim doar pregătiți pentru acel whatever care de fiecare dată, în diferite feluri, ne va lovi atunci.

Câțiva ani

2011-10-31T20:56:00.002+02:00

...pe care cred că i-am pierdut pe undeva, fac acum diferența. Altfel nu îmi pot explica anumite situații schimbate cu totul, față de aceleași situații, dar pe care le (kind of, măcar) cunoșteam și le acceptam sau nu cum erau ele. Nu vreau să fac din nou o dezbatere despre acceptare sau negare, mă leg de treburile astea minore care nu îmi mai sunt la îndemână. Mai ziceam și de întrebarea aia aiurea...ce? folosită în tot felul de situații și acceptată de marea majoritate fără nici o problemă, chiar și în acele ridicole situații. Ei, de acolo treburile s-au mai divagat. De aia, poate tot repet asta cu „mai demult”. păi da, pentru că atunci era mai calmă treaba. Și nu mă refer de fiecare dată la trecutul glorios. Nuuu. Vorbesc despre anii 90, în care mai erau lucruri care se întâmplau...normal. Pe atunci contau și alteuri, ca de exemplu să nu îți vină să suni pe acel/acea cineva la 2 minute după ce ai vorbit cu el/ea la telefon. Sau, poate eram mai concentrați pe ce vroiam să spunem. Enfin.
Așa, nu îți venea să pui mâna pe același telefon și să suni la 12 noaptea ori duminica la 3. La fel cum, poate nu îți venea să afli toate acele detalii legate de o simplă groapă din asfalt.
Dar, din dorințele alea care veneau normal - cât mai clar sau mai ușor, am ajus acum să alegem cumva cele mai complicate variante, fără să ne dăm seama de asta, deoarece ne-am oprit la punctul acela că...se poate, avem mai multe variante, avem de unde alege. Păcat că din toate lucrurile astea bune de au căzut peste noi, n u am rămas fideli anumitor crezuri, anumitor chestii care compuneau universul interior și liniștit al fiecăruia, cred că încet dar sigur vom întâmpina ceva probleme. Nu mă întreba de ce fel, că nu știu să îți răspund exact, dar am și neliniștea asta. Dar, după cum ar zice unii...whatever will be will be (vorba cântecului). Sau românescul „om trăi și om vedea”. Mdeah. Și filmul nu se mai termină odată...

Final de octombrie

2011-10-31T08:05:00.003+02:00

Finalul lunii Octombrie (defect, îmi permit să-l cataloghez drept profesional, ăsta cu notatul lunii cu literă mare) aduce cu sine din nou, sărbătoarea pe care am împrumutat-o și noi de ceva mult timp și am românizat-o în „Helouin”. Încă de dimineașă, mi s-a arătat chiar la TV cum se decorează un bostan, în formă de față umană, cu lumânare cu tot tacâmul. Mă simțeam ca pe canalul DYI (do it yourself), unde deobicei ți se explică cum să bați un cui în peete cu ciocanul. E bine, că am aflat (intru și eu în rândul largii majorități) ce frumos se poate decora ambientul, în doi timpi și trei mișcări, prin „decuparea” unui bostan de „helouin”. Apoi se cere părerea finală a celor care îl vor întâlni (pe el bostanul „minunat”), iar ei vor spuneee:
-„Extraordinar,fantastic, ce bine/frumos arată”!
Amintirile mă chinuiesc, era refrenul cântecului de care își vor aduce aminte cei care în tinerețile lor făceau bostani de „helouin”. Desigur aceste amintiri, vor spune ei, sunt de mult timp, ceea ce mă poate face pe mine să mă gândesc că și la noi exista încă de atunci o așa numită tradiție în decorarea acestei zile. Pot să o dau de pereți, să mă gândesc că acest „helouin” este o tradiție cu ștate vechi în țara noastră. Asta, pe lângă fascinația întregului popor vis-a-vis de Dracula și alteuri. Bine, asta în ideea în care deja din istorie ne aducem aminte și de cursurile de „dibeit”, aceste dezbateri de la care nu era chiar O.K. să lipsești. Adică, o dezbatere are și o versiune onlain, ceea ce face ca elevii care vor să își îmbunătățească aceste abilități de a dezbate, să fie ajutați cât mai mult și în acest subiect. Sunt moțiuni care se discută, iar pe aceste moțiuni copiii sunt învățați să dea din gură. Coerent, nu altcumva. Vorbim de termeni ca și consistență, consecvență, avantaje, experiență, motivație, abilități, obiective, retorică...my God. Observ că este și un titlu profesional pe care îl poți obține. Debater (dibeităr).
Asta e un fel de:
„-Ce ești tu mă?”
„-Entertainer.”
Aham, deci meseria ta este...bravo !!!

Alt refren îmi face impresia că se potrivește eXact și aici. Că a plastic miroase puternic.

[ ]

2011-10-26T07:56:00.003+03:00

„Și care este titlul poeziei?” îmi răsună în cap întrebarea pe care ne-o punea d-na/d-nul profesor pe când eram foarte mici. Am ajuns acum să revin în acel punct, dar unde acum „postez” fără a găsi un titlu pentru această „postare”. În ea este vorba despre următoarele:
1. La TV, am observat încă de dimineață un ton cam apăsat al singurului prezentator rămas (din echipa de 2 mai demult) ceea ce mi-a dat impresia că este (poate) nervos/agitat.
2. Ducând ideea mai departe, pot să mă gândesc la ideea conform căreia și în 2011 este bine că „te înțelegi cu X sau Y care ia decizii acolo unde muncești”, că așa poți spera ca și mâine să ai un loc de muncă. Dacă nu...nu.
3. Lucrurile/situațiile au tendința să se normalizeze, de ani de zile există cineva care face un anumit lucru de aaaaani și ani. Asta, ne face, omenește, să credem că respectivul/a X sau Y are grijă de acest cineva, adică apreciază ceea ce întreprinde el/ea, deoarece, la final de lună asta se vede și în rezultatele economice ale afacerii respective. Pe de altă parte, nu-i de musai să fie așa. Revin. Acest cineva, este acolo, pentru că se înțelege bine cu șefu'. Asta se numea, mai demult să ai P.C.R.(pile.cunoștințe.relații)
4. Se întâmplă să fim numărați din nou. Recensământul însă are parte și de „haos”, catalogat de mass-media, din cauza neînțelegerilor prinind respectivul C.N.P. Păi...trebuie să îl prezinți/ Ba nu, nu mai trebuie, e O.K. așa / Ba dimpotrivă, e necesar să îl dai. Și asta se întâmplă la recensământul populației țării, nu în plan personal, unde ai putea fi nehotărât dacă saă iei 2 iaurturi sau 3.
5. Și în fine 5
„-Fac treaba asta de 15 ani...
-Așa și?!?”
Corect.
Deci, concluzia este cât se poate de simplă. Pui căștile pe urechi, selectezi Lou Bega - Baby keep smiling, alegi din meniu repeat forever și dai volumul la maxim...

Zâmbetul de dimineață

2011-10-24T08:29:00.003+03:00

Oare cine/ce te-ar putea face să te simți happy de dimineață. Răspunsul depinde de fiecare în parte, dar zâmbetul se dorește / recomandă a fi o constantă de dimineață.
În lumea reală, zâmbetul se simte bine pe dinauntru. Poate are legătură cu ceea ce ai visat azi noapte, poate imaginația te-a ajutat să te trezești cul el pe față, poate...sunt tot felul de alți factori pe care nu poți să-i cataloghezi exact, nu poți să-i atingi cu degetul, îi simți doar că există. Iar rezultatul lor este zâmbetul de dimineață. Din fiecare dimineață. Ori de-i soare, ori de plouă, zâmbește în lomea nouă. Cam asta ar fi rima de dimineață. Luni dimineață. Cu zâmbetul pe buze. Altfel răsună parcă și salutul: "Bună dimineațaaaaa", spune plin de optimism și din nacel moment toate vor începe să se lege.
E vorba de magia momentului, acelle alteuri pe care nu le poți atinge, care sunt atât de departe încât nici nu-ți mai bați capul cu ele. Le iei așa cum sunt și te simți bine.
E luni, început de altă săptămână care va avea tot felul de detalii. Unele mai bune, altele mai puțin. Whatever zice americanu'. Zâmbetul pe buze ne va da tuturor puterea și cheful de a ... orice.
Deci, „Bună dimineațaaaaaaaa”

In sist

2011-10-17T20:23:00.004+03:00

-Ce faci mă?
-Insist.
-Ce?
Această realitate o trăiesc tot mai des. Întrebarea nu își are sensul, ca și multe alte chestii pe care n-am să stau acum să le mai scriu. Revin. Ce, pe post de întrebare, se poate traduce prin sunt interesat de mai multe detalii legate de..., ori sunt chiar curios de lucrul la care făceai referire.
Să dau un exemplu clasic
-Am fost la piață dar am uitat să iau ceva.
-Ce?

ÎN AXEST CAZ, ÎNTREBAREA ARE SENS !

-Cred că-mi este puțin foame, dar nu sunt sigur că am timp să mănânc.
-Ce?

NU ARE SENS !

Exemplu alternativ

-Te sun după ce ieși.
-Ce?
(Sepoate interpreta că, aflat într-o conversație telefonică, interlocutorul nu a înțeles ce i s-a spus)

Dar, realitatea nu mai are nici o legătură cu logica, lucrurile bune care ne-au fost transmise în copilărie, anumite reguli largi, care te lăsau pe tine să decizi dacă ai ales varianta corectă sau nu, astfel ca data viitoare să știi eXact cum trebuie să procedezi.
Neah.
Totul este pe dos acum. Ele îi cer pe ei, cei care gândesc nu fac bine, cei care au ceva de zis, mai bine tac și uite-așa...vom îmbătrâni fără să găsim răspuns la eterna (încă) întrebare:
Ce?

Vreau = nu

2011-10-12T13:50:00.003+03:00

Bun gasit din nou. Am făcut câţiva paşi prin oraş. Un Sibiu din ce în ce mai agitat, un oraş a cărui locuitori zbiară to mai tare, un oraş unde străzile, fie ele chiar şi vechi, se asfaltează/lucrează tot ziua în amiaza mare. Că am mai scris eu pe-aici mai demult că soluţia ar fi una dar bună. Să închidem traficul auto o bucată de timp. Dar după, să nu mai fie nevoie să se mai lucreze la ele drumuri. Cel puţin câţiva ani. Enfin. Străzle sunt tot alea, dar per ansamblu, noi oamenii putem spune că nu mai suntem ăia. Atâtea feţe triste am întâlnit. Pe lângă acestea, am mai observat alte feţe nervoase. Şi prin nervoase, vreau să transmit că le venea să muşte din mine. Că de aia am şi dat numele acestei scriei vreau egal cu nu. M-am gândit că, din cauză că ne afundăm pe zi ce trece tot mai mult în acest...nu ştiu ce eXact, treaba asta începe să îşi pună amprenta asupra noastră, făcându-ne mai câinoşi, mai răi, mai...(completezi tu punctele de suspensie). Tot nu se întâmplă mare lucru, iar aceia care îşi doresc să facă să se întâmple câte ceva sunt neglijaţi. Pentru că asta se doreşte. Se doreşte nimic. Am ajuns în 2011, să nu ne mai dorim nimic. Şi cumva e logic, poate şi că de-a lungul anilor, de când eram mai mici, foarte mulţi şi-au dorit diferite şi şi-au expus dorinţele prin acest vreau. De partea ailaltă, majoritatea răspunzăoare avea deja răspunsul pregătit "ştiu puiuţ, dar NU se poate.NU avem de unde să..." Ori, în '89 am schimbat basicly eXact treab asta. Să nu mai fim puşi în situaţia de a spune "nu putem să". De aici, unii au făcut-o pe căi legale, alţii ba (nu despicăm subiectul), dar au ajuns acum să poată alege, dintre atâtea variante câte există. Atunci, demult nu era mai nimic. Acum sexistă. Dar acum, am ajuns să nu ne mai dorim. Din nou. M-am mai confruntat cu starea asta şi prin 2003-2004. Ţin minte şi acum, cum oamenii nu îşi doreau. Nimic basicly. Se bucurau de ceea ce aveau şi cam atât. Ei, suntem din nou acolo. Ne bucurăm de ceea ce avem şi muncim...nimic, realizăm...nimic, deci concluzia e clară. Ne dorim...nimic. Şi, cum majoritatea dictează, totul este minunat. Majoritatea nu îşi doreşte nimic. Că, mai apoi se întreabă de ce au închis afacerea, este o variantă pe care demult nu o mai iau în calcul. Nimeni nu se mai întreabă de ce nu a mai mers, deoarece nimeni nu îşi mai doreşte nimic. Aşa că e tot una. "Dacă e...e, dacă nu e...nu e". Cam la asta se rezumă tot, pentru marea majoritate a căror feţe le-am întâlnit astăzi.
E ca aia cu drobul de sare.
"Poate pică, poate nu. Poate. N-ai de un' să ştii..."(incertitudinea e noua siguranţă)
Au trecut v-o 20 de ani din '89, dar tot nu ne-am prins că termenul cel mai important este cu un cu totul alt sens - poate. Fiecare dintre noi poate! Trebuie doar să mai şi vrea să poată, în schimb.

Ultimul strop de vară

2011-10-06T13:15:00.004+03:00

Hello, again, au tot spus şi la rubrica meteo că este ultima suflare de vară pe afară. Alrfel...nimic nou. Totul se delimitează foarte eXact. M-am prins de treaba asta mai demult, dar observ că încet-încet începe să mă afecteze şi pe mine. M-am referit la buletinul meteo. Acea rubrică dintr-un program care ne informează despre starea vremii. Spunea cineva mai demult, că te prinzi că înaintezi în vârstă, odată ce te interesează tot mai mult rubrica meteo. Enfin, am închis paranteza. Altele sunt lucrurile mai importante. Ca de exemplu siguranţa. Acel termen care a cam dispărut din vocabularul nostru. Poate şi pentru că, el a fost folosit mai mult de economişti, doctori, sau alţii, dintr-aceia, care având ocupaţii foarte reale, l-au înţeles la fel de real. Siguranţa este aceea care sare (referindu-se la curentul electric). Doar atât. Siguranţa...la mpdul general nu mai există de ani buni. Nimic nu mai e sigur. Pe nimic nu te mai poţi baza. De cel puţin 20 de ani. Şi asta cred că are de-a face şi cu modul de gândire / trăire a vieţii pe care o avem.
Dar, îmi permit gluma, ce te faci când nu ai siguranţă ? Nu ai curent, stai în beznă, ar fi răspunsul logic dar la fel de real. Lărgind cadrul, tot nu se vede nimic din această perspectivă. Pentru că e beznă. Şi aşa, ducând ideea mai departe, pot trece pe lângă tine oportunităţi, bucurii, fericiri, tot felul de realitâţi ale vieţii. Tu...rămâi în beznă, habarnist la toate astea. Eşti înconjurat de întuneric.

Aşa că mai bine îţi cumperi o siguranţă, să se facă lumină odată. Răspuns / sfat, foarte real şi foarte adevărat. "Aprinde lumina" ni se spune atunci când se lasă seara, deoarece corpul uman are dificultăţi în a se descurca pe întuneric. Din nou, foarte real, dar adevărat. O concluzie ar putea fi că realitatea este aceasta. În ea nu încap jumătăţi de măsură, limbajul cu mai multe înţelesuri ori visurile cu ochii deschişi. Nu. Măcar ne mai bucurăm câteva zile că e cald afară. Dar suntem în octombrie. Şi iarna...bate la uşă.

Mai demult

2011-09-27T13:38:00.002+03:00

Remember...ing
Digitalizat / masterizat de pe o casetă audio de acum mai bine de 10 ani
...

(punctele de suspensie le completează fiecare)

Interventii Radio Contact iarna 2000 - 2000/2001

Asculta mai multe audio acustica

Toamna

2011-09-22T22:26:00.002+03:00

Toamna aduce cu sine lucruri de bine. Rezultatul ultimului CV (câmp vizual pentru necunoscători - îmi permit gluma) îmi dă șansa să spun că văd tot mai bine sau mai eXact ceea ce se întâmplă în jurul meu. Și gusturile sunt tot mai plăcute, strugurii tot mai tănâioși, nucile încă „verzi” se decojesc parcă tot mai bine, în câteva cuvinte, totul este de bine. Poate și feeling-ul este influențat de acest rezultat favorabil...(punctele de suspensie se completează de fiecare, ptr. a putea trage concluzia că e favorabil pentru acel ceva anume)
So, cum ar zice americanu' toamna este aici. Sfârșit de septembrie și totuși plăcut încă afară. Asta până va începe să plouă. dar e de bine. Câteva zile de căldură în +, nu au stricat niciodată. Și anul acesta, tinde să fie unul care ne dă sentimentul că normalitatea aia proverbială, încet, încet, revine. Nu pot decât să mă gândesc că primăvara va veni la anu', vom avea iar vară, toamnă și iarnă friguroasă cu fulgi maaaaari de zăpadă.
Cam atât despre subiectul meteo, mai multe ne spune Busu în fiecare dimineață. Altfel, nici o constantă (nu mai e vremea constantelor ca mai demult). Și asta e de bine. E drept, nu îmi prea plac mie schimbările mai ales bruște și foarte rapide, dar noh, viața nu e perfectă. E una și am face bine să o trăim cum știm noi mai bine. Din întâlnirile din ultima vreme, am observat că totul se îndreaptă înspre bine. Târâș, grăpiș - vorba aia - dar basicly înspre bine. Unele lucruri se schimbă, altele nu, enfin. Normalitatea se instaurează greu dar și odată instaurată putem fi și noi dintr-aceia care vor putea spune „pe vremea meaaaa, era mai bine”.
Deah și astea foarte optimistic privite, chiar dacă suntem din ce în ce mai puțini cei care știm că fiind mai mulți suntem. Restul este (asta-i diferența pe care o tot fac și mă amuză de fiecare dată). Dar fix în acest moment se potrivește direcția 5 cu „și ce dacăăă ?!?!”
So, everything's good, cum ar zice unii. Totul este așa cum a fost scris că trebuie să fie. Smile. Feel good. Nu știi cât o să ne țină...

09 2011

2011-09-20T08:05:00.002+03:00

În știrile prezentate, am observat că am ajuns în sept. 2011 să ne facem probleme din cauza ploii. În lumea atât de reală se vorbește despre posibilitatea de a ploua mai...des sau mai rar. Ori, dacă avem deja discuții despre așa ceva, cum ai mai putea crede că vremea este...vorba aia...probabilă. Ai putea să te gândești (sigur, aberând și pe acest subiect) că s-a ajuns și la influențarea vremii de către cineva. So, aș putea să aberez în continuare dar să nu mă mir când vor apărea, cât de curând, societăți care vor avea campanii de promovare gen „Vrei să plouă maine între 14 și 15? Ai ceva de plantat și te afli într-o zonă incertă? sună acum la (bla blaaaa) și te ajutăm noi. Îți garantăm ploaia de maine.” (Și pe final, replica artistică)„Ploaia de stele...”
---
eVident că este doar imaginația mea...

Vorba aia...

2011-09-19T10:30:00.002+03:00

Mă gândeam şi zilele trecute la atmosfera care eXistă (defect profesional cu X-u' ăsta de tipar). Se întâmplă în această perioadă să ne simţim, poate mai mult ca oricând, pe nicăieri. Uşor, uşooooor ieşim de sub efectele economice ale crizei (atât de "promovată" pe toate canalele), dar va mai trece ceva...cred eu...mult timp până vom reuşi să ieşim şi de sub impactul emoţional al acesteia asupra noastră ca oameni.
Poate de aceea şi mai marii au îndrăznit să spună tuturor că va mai trece o lungă perioadă până la restabilirea situaţiei. Dintr-un punct de vedere au dreptate, altfel însă, termenul de restabilire este atât de larg, încât ai putea să îi dai o mie de conotaţii. Probabil, aceşti învăţaţi s-au referit la normalitatea vieţii de zi cu zi. Din nou, un termen care este foarte larg şi are semnificaţii diferite pentru fiecare în parte. Ca să fiu pe înţelesul tuturor, l-aş defini ca şi tihnă. Cu acele lucruri / situaţii care se repetă zilnic, cu (îmi permit şi gluma) aceleaşi cozi la portocale ori lapte.
De ce spun asta?!
Poate şi din cauza faptului că în imaginaţia bolnavă a scriitorului acestor cuvinte, realitatea se poate defini ca o coală albă A4 pe care mulţi bifează diferite treburi. Nemai ţinând cont de detaliile expuse în enunţ. Agitaţia cotidiană care, demult timp repet, nu aduce nimic bun, deyinteresul pentru orice nu te afectează, ajunge, dacă nu a ajuns deja, să îşi pună amprenta asupra a ce eşti în definitiv. Că poate acesta este şi motivul pentru care Paula Seling, În celebrul X factor i+a dat răspunsul inegalabil unui concurent ce a interpretat "Are we human, or are we dancers" de la The killers cam aşa: "We are human, răspunsul meu este DA, mergi mai departe".
Din toată umanitatea, vroiam să observ că am ajuns, la cei de-abia 20 de ani de la revoluţie să râdem de ai noştri, care sunt prezentaţi în diferite posturi pe la tv. Făceam paralela cu vremurile de început, în care citeam din presa de atunci (Radical 21 sau Rondul, nu mai ţin minte eXact) că în america, un tip de 97 de kg ....bla bla. Ei, acum, astfel de cazuri ne sunt prezentate la ştirile interne. Din România. Pe atunci ziceam "Da, americanii ăştia", acum nu mai zicem nimic, că sunt de-ai noştri. Între timp, tot prin aceleaşi gropi trecem cu maşina, la fel nu am învăţat să stăm la coadă civilizat, la fel nu suntem apreciaţi că facem ceva în +, etc. Altfel spus...bifăm. Deah. Bifăm, pe coala imaginată diferite lucruri. Nu contează cum sunt ele. Bune, rele...Noi le bifăm. În orice discuţie se ajunge la subiectul bani. "Cât o' fost?" sau "Îi scump?" sunt întrebări normale, într-o lume normală, care a ajuns să fie cum este pentru că fiecare a făcut ceva. În felul său. Dar nu a stat degeaba, lăsând timpul să treacă pe lângă el.
Se prea poate să fie o părere negativistă, se prea poate, departe de mine gândul "Nu, nu-i aşa", dar e o observaţie calmă a ceea ce e afară, privind pe geam.
Aşa că... vorba aia "Wake me up when september ends"

2 day 28

2011-08-28T14:57:00.002+03:00

2 day e un fel de astăzi (today). Altfel, în 2 day, day = 8, ptr. că astăzi este 28 (two,eight), în cazul în care nu spui twenty...eight. Dacă te-ai prins O.K., dacă nu, nu. Oricum, altele sunt lucrurile mai importante. Și DA, nu suntem în mai ci în august. Ei bine, în august (că tot e o lună cu plural, unde orice ....AU nu are, au gust), am sințit eu că trebuie să spun în gura mare :
SSSSUUUUUUUUNNNNNTTTTT FFFFEEEEEERRRRIIIICCCCIIIIIIIITTTT !!!!

De dimineață...

2011-08-24T07:39:00.004+03:00

De dimineață...(punctele de suspensie sunt puse intenționat pentru a nu se pune punct în citire. Când îl voi / vei citi, încearcă să lungești optimist / zâmbitor „ă”-ul de final. În sus ;)

De dimineață...
Viața are gust. E august. Și, poate pentru prima dată, eticheta pentru această postare (așa cum scrie mai jos) devine cât se poate de reală.
Happy to log off ;)

Păreri din august

2011-08-23T12:56:00.002+03:00

Am mai tot zis că luna aceasta cam toate zilele au gust. Degustibus, ar spune cineva mai îndepărtat, privind din cu totul alt punct de vedere. Acela...pur personal. Luna august este prin definiţie luna liberelor. Cam multă lume îşi ia liber de la orice. Indiferent că e treabă sau sunt treburi. E august, deci e liber. Dar cum rămâne cu ceea ce trebuie să faci !? Unde rămâne agăţată "treaba" !?
Nu am răspuns nici la această întrebare. Ştiu oar că treaba nu se termină niciodată, aşa că ar fi bine să pui mâna să te apuci odată de ea (treabă), ca să poţi avea măcar senzaţia că vei reuşi să faci mai multe decât ţi-ai propus. Că bine îmi spunea o anumită învăţată, al cărui nume n-am să-l dezvălui acum aici : "Dacă nu facem acum, cât putem, atunci când ?!" I-am dat dreptate şi atunci când am auzit-o ptr. prima dată, îi dau şi acum.So... să facem treabă.

W-end. Long week-end.

2011-08-12T16:50:00.003+03:00

Temperaturi de vară, soare mult, deci toate ingredientele pentru un long week-end adevărat. Cei ce au ales să petreacă departe de casă aceste zile sunt cu atât mai fericiți cu cât vor avea o zi în plus să se distreze, lunea fiind liberă. Cam așa ar putea suna știrea care ar cuprinde informații legate de acest long week-end (cel puțin așa fiind el catalogat de cei de peste ocean).
Și dacă tot e vorba despre el, mai bine nu ne mai batem capul cu toate prostiile și îl trăim așa cum ne vine. „Ca pe vremuri” îmi sună în cap, dar n-am să bag în seamă / darămite să cataloghez și asta.
Este mai degraba, cred, untimul suflu al verii 2011. Destul de tardiv a venit și vara, dar dacă tot e prilej de „sărbătoare”...stop thinking, and feel good. Just feel good. Că una am primit, așa că ar fi bine s-o trăim So, week-end fain tuturor.
Jingle Vara - Mixdown

Asculta mai multe audio acustica

Perspectiva

2011-08-08T09:40:00.002+03:00

Ziceam și mai demult că unghiul face diferența! M-a convins și week-end-ul trecut, dar și ceea ce am auzit de dimineață la știri legat de burse. Pentru cei ce nu sunt la curent cu subiectul, d.p.d.v. al celor care au treabă cu domeniul, bursele au înregistrat doar cotații kind of negative, de când au deschis. Detalii aici .
Dar asta se întâmplă mai mult din punctul acelora de vedere. Nu înseamnă că nu vom mai avea aer. Că tot stăteam de vorbă în acest w-end cu a (mic). Am tras concluzia că unele lucruri sunt normale, altele sunt din punctul nostru de vedere, dar pe de altă parte nici nu poți fi atât de...(ca să nu zic...) încât să nu te ducă capul să faci minimul necesar. La fel confirma și Dodo. „Nu se poate” am auzit din gura lui în repetate rânduri. Ei, uite că se poate, au demonstrat-o situațiile de care ne-am lovit cu toții (fiecare în felul său). Dar de aia mă repet. Perspectiva contează! Dacă X zboară în mod regulat în spațiu, normal că orice detaliu din acest domeniu îl super agită/bucură/întristează. Mai pe scurt îl marchează. Dar în alte domenii, nu e cazul să facem atâta gălăgie pentru fiecare fir de praf. Că poate nu ne pricepem, poate nu știm, etc. Da, recunosc, informațiike pe care le avem sunt MULT mai multe, la fel și posibilitățile. Dar hai să învățăm (dacă nu am făcut-o până acum) să facem diferența. Între una și cealaltă. Ori, dacă îmi permiți, între o părere și una total opusă, există o plaaaaaajjăăă. Ar fi O.K. să ne așezăm undeva acolo. În această plajă. Vorba aia „Nici prea-pre, Nici foarte-foarte”

...

2011-08-03T16:45:00.002+03:00

A fost și Oldies meeting. Festivaluri vor mai fi ! Week-end-ul se anunță din nou „kind of” plin. Ca și alte week-end-uri ce vor mai veni. Și așa se poate concluziona ceea ce eXistă. A mai venit un prunc pe lume. „Felicităăări”. A mai plecat cineva dintre noi anul ăsta. „Condoleanțe”. E mersul normal al lumii. În acele momente însă, fiecare le privește și altfel. Ptr. că lumea este prea reală.
Și a-pro-pos de asta, în lumea asta reală, unii dintre noi încearcă să își găsească chestii de care să se lege. Mai demult, oamenii se legau de cele mai simple chestii, gen mâncare. Stau la masă, povestesc unii cu alții - interacționează și / sau se deschid la minte. Poate și de aceea, astăzi tindem să zicem că mâncatul - la unii - este mai important. Tot atunci, dacă-ți plăcea de cineva, îl / o luai. Mai nou nu se mai pune accent nici pe asta.
Asta este concluzia. Mai demult se făceau diferențe pentru că se punea accent. Mai nou, ne mai punându-se accent pe nimic, nici nu se mai fac diferențe. Că tot nu contează...nimic. Mai nimic. Astăzi este o mare sărbătoare (am auzit). Tot aud de ceva zeci de ani. Erau și vorbe bătrânești vis-a-vis de ea și mai ales vreme. Cei care le băgau în seamă atunci, au transmis asta mai departe. Cei care nu...nu. E frumos afară, bate vântul...enfin.
Vreau să spun...nimic. Chiar nimic. Este sâmbătă și gata.

(Acest „articol” a fost început undeva vineri și terminat în această formă sâmbătă)

Old school...old friends

2011-07-26T15:54:00.003+03:00

eXact - SPOT Finalo Oldies meeting 2011

Asculta mai multe audio acustica

<) face diferenţa

2011-07-22T10:11:00.003+03:00

sau mai pe Româneşte UNGHIUL face diferenţa. Dacă ai să priveşti o situaţie dintr-un anumit unghi poţi trage o concluzie. Sau mai multe, însă toate vor fi trase doar din cauza faptului că ai privit situaţia respectivă aşa. Din acel unghi. Dacă schimbi unghiul, deja vei ajunge la cu totul alte concluzii cu care poţi sau nu fii de acord. DFepinde de fiecare. Însă mai ales în situaţii în care experienţa lipseşte sau este mică, atunci când nu prea ştii ce să crezi despre un anumit lucru ori situaţie, încearcă să priveşti global dintr-un OPPOSITE ANGLE zice Americanu' şi cel puţin ai să te dumireşti mai bine. Nici nu contează dacă vei fi sau nu de acord, pentru că bucuria ţi-o va aduce faptul că te-ai gândit (cu trecerea timpului) din proprie iniţiativă şi la alt unghi.
Dau exemplu simplu "N-am bani !" se tot aude pe la colţuri de stradă. Ei, dacă un anumit cineva (pe care-l cunoşti) îţi va spune asta, vei putea să îi dai dreptate sau să îi găseşti variante. Că doar de aia îl cunoşti (ştii ce-i poate capul/pielea), daaaar tot timpul vei face asta din punctul tău de vedere. Indiferent că ai mai trecut prin ea situaţie, ori că ai ma multă experienţă în respectivul domeniu, îţi vei spune părerea. O părere bună, care va fi sau nu ascultată/apreciată, dar care va fi a ta.
Că bine zicea un doctor referindu-se la un tratament "Nu există pacienţi, există oameni. La unii prinde, la alţii nu. Acelaşi tratament". Şi în viaţă e fix la fel. Dacă Ţ (să zicem) a procedat int-un fel, nu e de musai să faci la fel. Fix la fel. Deoarece la tine, acţiunea s-ar putea să nu aibă aceleaşi rezultate satisfăcătoare, cum le-ai auzt. Gândeşte-te şi la treaba asta, data viitoare când vei zice "Gata, fac aşa !" Nu de alta, dar s-ar putea ca acea variantă să nu fie cea mai bună. Atât.

Old...school

2011-07-18T10:49:00.003+03:00

Am făcut atâtea...am trecut prin atâtea...am trăit atâtea de pt să spun că vârsta scrisă în buletin începe să reflecte eXact câți ani au trecut prin noi. N-aș vrea să o cataloghez, mai bine las scris să îmi amintească peste ceva ani că nu am stat. Ceva tot am făcut. Aici se poate face comparația cu X sau Y. În timp ce X sau Y s-au bucurat de ceea ce au primit (cât și de la ea viață), o anumită generație a cam făcut una - alta, ca să ajungă unde este acum. De aceea poate se face comparația necontenit și se disecă subiectul „Câți ani ai?!” Câți scrie în buletin DAAAAR în toți anii ăștia am crescut sau am coborât (mental vorbind). Numai liniari nu am fost. Am mai învățat câte ceva, am mai pierdut pe drum pe câte cineva (drag), ceea ce foarte logic poate da concluzia că lucrurile s-au întâmplat de așa natură încât ai putea simți mai mult decât scrie acolo. Dar nu e chiar așa. Este eXact ceea ce se vede negru/alb. Cum ai ajuns la respectia cifră face însă toată diferența!
Pe vreme mea (îmi permit deja să zic asta) traseul era simplu. 7 ani de-acasă, școli, licee, facultăți și un job. Acum (în noile realități) astea s-au cam dat peste cap. Nu știi cât înseamnă acasă, poți face școli printre rânduri, iar de job nici nu vreau să mai vorbesc... „Contează ce vrei de la viață” îmi spunea cineva mai demult. Mai nou, putem spune că contează mai mult cam unde ne vedem peste ceva ani. Nu contează că avem sau nu șanse, că avem cu ce sau nu, contează unde ne vedem. Este, dacă vrei, singurul și cel mai important exercițiu de maturitate. Dacă răspunsul instinctiv este „nu știu”, înseamnă că mai ai de patinat câțica ani. dacă ai o oarecare certitudine tind să cred că îți dorești ceva și vei face tot ce îți stă în putință pentru a ajunge acolo. La năzuința ta. La închipuirea ta magică. Lucrurile se întâmplî în viteza lor. Momentan par să stagneze. Dar cu siguranță va veni și clipa în care sunt convins că dacă ești într-un fel, vei fi apreciat și se va investi în acel tu care face diferența. Până atunci, să fie soare.

Nimic

2011-07-15T11:00:00.002+03:00

nu mai vrea să facă nimeni. La asta se rezumă viaţa. La...nimic. Nimeni nu mai vrea să mai facă ceva. Nimeni nu mai are curajul de a visa. Nimeni nu mai are chef de...(completezi tu). Impactul psihologic al mult mediatizatei crize a fost atât de mare, încât el se va resimţi din păcate încă vreo câţiva ani. Atât personal, cât şi profesional - am obsevat - mai nimeni nu mai are chef. O fi şi vara de vină. O fi şi căldura resimţită, dar cert este că între cele două extreme nu mai există nimic. Poate că doar mie mi-a făcut impresia, mai demult că ar exista o legătură clară între ceea ce eşti ca persoană şi ceea ce faci (la locul de muncă), însă de ceva vreme această legătură s-a pierdut. Poate şi din cauza acelui "nu contează". Nu mai contează BASICLY cine eşti, pentru că nu mai contează nici ce faci, atâta timp cât faci. Ori cu această concluzie cam oricine poate să facă orice. Raţionamentul este simplu şi car. Ori că eşti priceput, ori că nu, atâta timp cât ţi-a ieşit e O.K. Şi de aici e normal ca tot universul să se prăbuşească, şi numai datorită faptului că oricine a crezut şi încă mai crede că poate. Şoferul profesionist va putea aşadar să aleagă să şi cânte, spălătoreasa să danseze ş.a.m.d. Pentru că la rândul nostru am ajuns în 2011 să avem şefi care au ajuns acolo nu neapărat pe seama experienţei ori a priceperii, ci pur şi simplu în urma unei conjuncturi favorabile. Deci nimic din ceea ce faci nu contează atâta timp cât nu deranjezi pe nimeni. Căci, pe de altă parte, dacă ve vrea să faci ceva, oricum nu vei fi lăsat, ori în cel mai apropiat caz nu va conta. Vorba aia pur românească "Vrei să faci ceva?!...De ce?!" Lumea îşi are parcursul firesc. Nimic nu s-a întâmplat oamenilor care au vrut ori au putut. Tot timpul cei cu bani au avut de câştigat. Bani, pe care i-au avut din necunoscute surse. Treaba lor. Dar e simplu. Au avut, au făcut. N-au avut...au...trăit. Au încercat să trăiască. Totul se rezumă la ... nimic.

Cineva...

2011-07-12T13:25:00.002+03:00

Cineva tot intră, am observat, pe lângă mine pe acest blog. Day by day. Statisticile sunt publice (vizitatori=2). Și mă întrebam cui îi stârnesc interese de-astea day by day. Enfin. Punctele de suspensie lăsate după acel „minujnat” titlu se pot traduce și așa. Pe de altă parte, alt cineva își dorește multe de la viață. Dar pentru asta nu face nimic mai mult decât să vorbească. Ptr. acea (că e vorba de o ea) cineva, astea cu făcutul se rezump la a face ceva într-un anumit context. Face și la servici, face pe plac tuturor, face. Face. Crede ea. Enfin. Foarte bine. E vorba aia pe care toată lumea o folosește: „Ce faci?” Răspuns : ”Bine”. Asta nu înseamnă că ai primit răspuns la întrebarea foarte clar expusă, dar lumea s-a obijnuit cu asta. Dacă nu te exprimi eXact astăzi nu ești băgat în seamă. TREBUIE (un alt termen pe care îl urăsc) să fii și eXact. Sau, oricând ți se poate atrage atenția că nu ești clar. Prin „am chef să plec” nu ești clar. Am chef să plec departe, poate la munte, poate la mare ești mai mult decât clar zic eu, „te exprimi corect” ar cataloga alții. „Cineva, înainea ta...” îmi răsună în cap refrenul. Nu mai știu ce piesă ori cine o cânta. Enfin. Se potrivește acum. Afară este cald. Eu pot părea plicticos. Cineva ar putea trage aceste concluzii. Altcineva s-ar putea să vrea altceva. Fiecare ... Folosesc multe puncte de suspensie (și în scris și pe gură ca și pauze luuuungi) poate și din dorința de a da șibertatea celui ce citește/aude să completeze cu variantele lui. Nu sunt eXact. Așa m-am definit. Deloc eXact. De ce tot scriu cu X mare? Enfin (asta e o altă întrebare cu care NU vreau să te mai plictisesc). Dar sigur mai eXistă cineva care apreciază / mai vede și dincolo de aparențe / mai are chef de ceva și va vrea să facă ceva...cândva. Până atunci...

Ez az

2011-06-24T14:27:00.003+03:00

Jurnal de bord, sfîrșit de iunie, anul Domnului 2011. S-a mai întâmplat să mă mai întâlnesc cu diferite situații în care comportamentele oamenilor au fost de diferite feluri. (Trag acum concluzia că toți anii ăștia în care am tot scris despre comportamente, aici, poate și-au pus amprenta)Revin. Situațiile nu cereau de musai un tip de comportament ori altul, pe de altă parte însă, cum trăim în lumea care cataloghează cam tot ce ... (faci/zici/scrii/gândești) era normal să se impună o anumită NOUĂ regulă a comportamentului în sine. Ceea ce am învățat mai demult nu se mai aplică de ceva timp încoace, năzuințele, visurile copilăriei au rămas și ele pe ici-pe colo, prin zonele esențiale. Deci de ce nu am schimba și regulile BASIC ale jocului (comportamental). Bine, nimeni nu se mai întreabă oare cine esgte el/ea să își permită să facă lucrurile astea. Dar asta este o altă discuție în care cel puțin cineva va avea foarte mulți termeni de utilizat. Și bine că am amintit de termeni, pentru că ei au legătură cu comportamentul unora dintre noi. În noua lume nu mai ai voie, nu ți se mai permite să fii calm. O fire calmă, cumva detașată de toate firele de praf. Ei bine nu, mai nou (ceea ce observ eu și m-am cam săturat să îmi tot repet că „mai nou”) parte din cei cu care vii în contact sunt agitați. Nu contează rezultatul. Ei sunt agitați și numai ca să se ascundă de ochii celor mai curioși. Aceștia vor cataloga imediat orice vei...(face/spune/scrie/etc.) fie și numa' așa. De'al draq. Dar nu vor recunoaște toate astea niciodată si - fie vorba întra noi - nici nu ai vrea să deschizi astfel de subiecte cu ei. Ață cu ei. Ei știu ce au de făcut, ce au de zis, ce au de...(punctele de suspensie le completezi tu), pentru că de fiecare dată a trebuit să așa sau invers. Acești oameni fac parte din ceea ce am tot numit eu r e a litate. Iar realitatea nu este deloc frumoasă. După cum ăi spune și numele, realitatea este clară, exactă, nu ai voie să visezi în realitate. Asta faci noaptea, când pui geană pe geană. Fie și alea câteva minute. Însă nimeni nu își mai pune întrebarea dacă mai pot face asta. Nimeni nu mai este interesat de influența pe care o aduce celor din jur zi de zi de zi de zi. Pentru că având toate aceste preocupări reale nu au avut niciodată timp de prostii de astea.
Însă mă repet. Suntem oameni. Suntem diferiți. Fiecare are avantajele sau dezavantajele lui. Fiecare simte într-un fel sau altul, fiecare (hai că aberez eu...te-ai prins ce vreau să zic). Ori dacă unui calculator întotdeauna îi va da 4 la întrebarea cât este egal 2+2, la noi oamenii, mai e ceva ce pare că marea majoritate l-a uitat. Trăirea/feeling-ul/învățăturile/experiența. Câteva din detaliile care ne compun ca și persoane, comparativ cu ambalajul de plastic ce îți va da răspunsul exact într-o clipită. Dar dacă nu le ai pe astea, de-abia atunci intervin adevăratele probleme. Nu vei reuși niciodată să înțelegi din context (trebuie să fac paranteza ORICARE AR FI ACELA), nu vei reuși niciodată să prețuiești (la adevărata valoare), dar poate cel mai important nu vei ști niciodată când e prea mult. Pentru că în lumea reală, în care de fiecare dată 2+2=4 și în care ai crescut, nu ai avut de unde să iei astea. Tocmai de aceea în lumea de azi la glume vei râde (nici prea tare nici prea încet, funșție de glumă), la tristeți vei fi pe dos (nici prea prea, nici foarte foarte) etc. În lumea de azi te vei descurca, dar ai pierdut ceva (din punctul meu). Nu vei simți niciodată adierea vântului pe sub imaginatele aripi, penrtu că niciodată n-ai vrut să zbori. Basicly cum zice americanu' nu vei putea niciodată să trăiești cu atâta intensitate clipa. Aia de-o aștepți și la un moment dat a venit, pentru că nu ești construit așa. Cei de pe lângă tine au avut grijă de asta. Ești REAL. Și asta înseamnă cu totul altceva, însă ai grijă măcar tu cu cei pe care îi vei mai influanța. Și acum, ca un bun gospodar, am să ies în real să văd ce stricăciuni mai face ploaia ce s-a apucat să toarne afară. Că tot vine week-end-ul. Plouă tare. E ceva normal (după cum îmi zicea un alt real). Vorba aia ez az egész

Long week-end

2011-06-14T12:25:00.002+03:00

Ei aşa îl ctaloghează. Am mai auzit asta cu "long week-end" doar în conversaţiile în care probabil se găsea întrebarea "unde mergem zilele astea că la noi e long week-end şi ..." S-a întâmplat să îl putem gusta şi noi. Acest mini-concediu sau mini-liber în care cu o zi în+ am putut să ne bucurăm de ea vară. Chiar dacă a plouat, dar defapt nu are rost să mai detaliez deoarece cu toţii am trecut prin el. Mai nou catalogat-ul "long week-end". În definitiv a venit vara, sigur de aia nu se întâmplă mare lucru şi mai toată lumea este în starea aia de... "aşa n-am nici un chef de lucru". Aşa că hai să ne bucurăm de ea vară. Vorba jingle-ului :
Jingle Vara - Mixdown

Asculta mai multe audio acustica

P.S. "Iară cânţi?" Mi-a răsărit o voce interioară. Răspunsul este Da! Că tot e vară afară!

Remember 1996

2011-06-09T13:14:00.000+03:00

De atunci a plecat vocea.
Ora eXacta 1996 - 1996

Asculta mai multe audio acustica

Mamăăăăă ce a mai plouat

2011-06-03T11:42:00.007+03:00

Sau dacă vrei, alte ciudățenii care mi-au trecut prin minte...

Things will never change

Asta ai vrea să auzi înainte de a face orice pas important în viaţă. Aceste cuvinte îţi sunt spuse cu zâmbetul pe buze, ba chiar mai mult, vei fi convins că lucrurile nu se vor schimba prin tot felul de cuvinte şi expresii, special alese, ca să nu mai intru în detaliile legate de purtare sau altele. Mdeah, nu s-a schimbat nimic, ai putea exclama la un moment dat, după lungi sau constante observaţii că ceea ce la un moment dat s-a spus în diferite cuvinte sau exresii este chiar adevărat. Sufletul este mai împăcat în secunda aia. Înuirmătoarea însă, cade din nou pe gânduri, în ideea că acest "nu se schimbă nimic", venit din gura unui anumi tip de persoane, presupune şi că acele situaţii ori lucruri cu care tu nu erai de acord rămân la rândul lor constante.
Introducerea fiind deja prea lungă, am să intru foarte clar în subiect :
Să presupunem că "demult, taaaare demult" (vorba cântecului), te-ai împrietenit cu un anumit tip. Motivele care v-au adus împreună sunt foarte vaste şi nu merită atenţie mai multă FIX în acest moment. Contextul era agreabil : tinereţe, fără prea multe bătăi de cap, distracţie la tot pasul, chefuri, etc. ... Era fain atunci (în tinereţe), însă timpul a trecut şi uitându-te în calendar ai observat că anii ăia au cam trecut, cântarul şi oglinda confirmându-ţi toate aceste lucruri. Ţipătul ăluia mic te trezeşte din atmosfera pictată până acum. (Te duci la el........punctele de suspensie le completează fiecare în felul său).
Te întorci în faţa oglinzii, este o zi mare astăzi, aşa că nu ai timp de prea multe pregătiri, trebuie să ajungi la timp la respectiva chestie importantă. O altă „chestie” care te va duce cu gândul, simţurile şi trupul înapoi în timp. La momentele de atunci când totul era simplu şi viaţa părea mult mai roz. Nu îți prea băteai capul. Dacă îți plăcea o treabă o făceai sau ți-o cumpărai, dacă nu - nu. Cam totul se baza pe acest „dacă îmi place” asezonat pe ici pe colo și cu ailkaltă expresie „și ce dacă”. Iar dacă acum din nou ești pus în fața uei astfel de situații, reacția instinctivă va fi la fel ca atunci, pentru că în definitiv ești aceeași persoană. Deci se aplică din nou „dacă îmi place”, ori „și ce dacă”.
Aceste probleme mici, comparativ cu universul înconjurător, pot fi luate ad literam, cum la fel de bine se pot exclude din viața personală, dar asta ar însemna ca ceva să se schimbe. Că de acolo am plecat. Acest crez „nu se va schimba nimic” ți se întarce ca un bobîrnac peste nas, la un anumit timp, numai să te pună să te întrebi „nah, e bine că nimic nu s-a schimbat?”
Ori, răspunsul la această înntrebare se va lăsa muuuult, foarte mult așteptat. Că nu vei ști ce să zici, da sau nu credeam că va fi chiar așa.

Tot din mai

2011-05-26T08:53:00.002+03:00

Au trecut 2 ani de când am scris astea. Dar situația e tot MAI ... (completează fiecare).
---
MAI e putin. MAI rău ni se tot spune că va fi. MAI liniştită (sprea apatică) e lumea pe străzi. MAI agitată, însă fără o finalitate adevărata pe la serviciuri. MAI există şi dintr-aceia care pun presiune pe umerii tăi în fiecare discuţie, cu toate astea nu îşi dau seama că şi ei au o problemă. MAI pot să gândesc.(Încă). MAI atent dacă priveşti nu mai departe de televizor, observi că lumea în care trăim se schimbă cu o viteză ameţitoare. MAI sunt dintr-aceia care nu observă şi chiar dacă ar observa nu bagă în seamă (pe stylu' "şi ce-i dacă"). MAI zic odată, cred că asta îi va influenţa negativ mai tîrziu în viaţă. MAI multe probleme îşi fac cei trecuţi prin viaţă şi ajunşi la o anumită vârstă.
MAI...e încă-n calendar. MAI nimic nu se schimbă clar. Şi aşa a MAI trecut o zi, una la fel ca alte mii.

Influenza

2011-05-25T16:06:00.002+03:00

influenza în engleză știam că înseamnă boală. A influența în românește îl leg de acest influenza deoarece am mai descoperit ceva ce vreau să las aici scris să îmi pot aminti mai târliu.

Dacă (să zicem X) dorește să facă un lucru dar nu știe cum, poate sta ceva pe gânduri, în funcție de cât de importane este acel lucru, după care ia o decizie și gata.
Ei, într-un univers paralele până și treaba asta a devenit un subiect de discuție, sau, dacă vrei, de schimb de opinii. De ce? Habar n-am de ce, dar cu siguranță se va găsi un vinovat pentru toată prostia asta (ține tot de universul ăla paralel). În acest uni9vers paralel acest X vrea să facă un lucru. Dar, fiindcă nu e sigur că vrea să îl facă, face de așa natură încât să ofere mai multe variante ale acelui lucru (de făcut). Așa că Y, la rândul său, alege DIN VARIANTELE EXPUSE, cea care i-ar conveni, care crede că ar fi mai bună (după părerea lui). Făcând acest lucru, Y nu știe însă că s-a pus în pielea apărătorului ideii B, din cele multe ofertate tot de către X. Așa că X, poate avea o părere obiectivă asupra acesteia, o poate diseca astfel încât (de dragul jocului, presupun), Y va alege o altă variantă (mă repet tot din variantele expuse de X) cu care crede că este ok. Ei bine, aici se face deja marea descoperire. X-ul amintit, chiar dacă nici în acest moment nu știe cum să procedeze, are cui să îi pună în cârcă respectiva alegere.
Dau un exemplu simplistic și imaginativ :

Vrei un telfon mobil. Ai de ales între A și B. Prietenul
Bulă vrea să ți-l facă el cadou. Trecând peste nu trebuie, iese din discuție bla bla (că tot e imaginatov) îi zici că ai vrea modelul A sau B, că te-ai mai uitat și că astea ți-ar place. Știind că are de ales el va zice că merge pe modelul A, la care tu poți să îi mai zici că comparativ cu A, B-ul are și el avantajele....
Deci Bulă ar avea de ales tot între A și B, chiar dacă (să zicem/catalogăm) tu ai făcut lobby pentru modelul A. Și vine încântat, cu gândul că te va încânta cu cadoul A. Concluzia (în universul paralel) este că acum ai telefonul A ptr. că Bulă a vrut. Doar el a ales, pe baza discuțiilor purtate mai devreme.
Adică...cum?! Păi ideea era că ai vrea un telefon mobil și ai alege dintre A și B.
De ce i-ai pune în cârcă lui Bulă toată poveste asta?! Pentru că (în universul paralel) Bula a greșit când a ales. El nu știe, dar oricum ar fi făcut, dintre cele 2 modele prezentate nu exista variantă câștigătoare. Așa că Bulă, prin alegera unui model s-a transformat în apărătorul acestuia, deci oricum cei avea pe cine să dai vina că ai modelul ăla.

Cumva hilar, nu? Mi se par, chiar și imaginative tâmpenii de piți (cu accent pe ultimul i). Dar în acel univer de care vorbesc așa ceva se întâmplă, de unde pot trage concluzia că vorba aia' cine nu muncește, nu greșește. N-ai cum să nu greșești whatever you do (vorba englezului), pentru că din nu știu ce motive, în acel univers paralel, am observat că fiecare fir de praf contează. Și Bulă oricum nu se potrivește cu povestea asta, da'noh, alt nume nu mi-o venit. Deci, data viitoare când vei mai fi întrebat ce părere ai, gândește-te și la treaba descrisă mai sus. Oricum vei alege una din variantele care îi plac respectivei persoane, dar asta nu se va mai observa, contează că fix în acel moment al alegerii tale, respectivul/respectiva va avea pe cine să dea vina.
P.S. Sigur, nu este nimeni vinovat în această povesye. Termenul are alte conotații și este explicat aici : VINOVÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) (despre persoane) Care a comis o încălcare a legii sau a normelor morale. 2) (despre faptele și comportările oamenilor) Care nu poate fi admis, îngăduit; care contravine moralei. /vinovatu
Sursa: NODEX

...să fie bine

2011-05-10T09:24:00.003+03:00

Din replica ”facem să fie bine” îmi dau seama că prin tinerețe nu o prea foloseam. NU de alta dar anii îmi spuneau cumva că nu are rost să îmi bat atâta capul cu nimicuri dintr-astea. Însă viața m-a purtat tot înspre aceste vorbe, iar într-o discuție cu oameni dragi mi-a picat și fisa că respectiva replică este tot mai puțin folosită, darămite înțeleasă în zilele astea. Să mă explic. Deja îmi permit să zic - pe vremea mea - ei, pe vremea mea se mai folosea aceat ”facem să fie bine”, în care partea ”să fie bine” era destul de importantă. Însă mai nou, observ, doar ”facem”. Între a face ceva și a face să fie bine este o diferență uriașă. Când doar faci și nu te interesează finalitatea e destul de ușor să faci. Ei, atunci când finalitatea este dată de acest ”să fie bine”, te poți și da peste cap numai ca finalitatea de care vorbeam să fie cea așteptată de sufletul tău dar și de ceea ce ai vrea să transmiți prin respectiva replică. Și uite așa făceam comparația, lărgind spectrul cu tot felul de contexte pe care le-am mai întâlnit. A face ceva să fie bine se poate reflecta și în realitățile care ne înconjoară. Este una să faci un lucru cumsecade, și cu totul alta doar să îl faci ca să ai ce bifa. Din păcate însă, cei ce doar fac lucrurile doar ca să le bifeze sunt tot aceia care se și plâng la final că rezultatul nu este conform așteptărilor. E una să știi că ești în punctul A și ți-ai dori să ajungi în B și cu totul alta să apuci pe un oarecare drum și să mai vezi tu unde ajungi.
Mai clar.
”Facem să fie bine” presupune o oarecare maturitate, un interes acordat finalității respectivului proiect, încă de la începutul drumului, pe lângă ”facem”, termen care este folosit mult mai des dar care nu implică mai mult decât interesul spre anumita situație. Exemplul apărut în discuție era legat de construcții. Când vrei o anumită siguranță/rezistență/durabilitate în timp spui ”facem să fie bine” când construiești o casă. Pe de altă parte, atunci când vrei doar să profiți de nepriceperea omului/dezinteresul acestuia, faci o mansardă pe un bloc. Peste anii ce vor trece, știrile de la ora 5 vor prezenta patina timpului prin următoarea propoziție ”3 autoturisme au fost distruse și 2 persoane au fost la un pas de moarte când acoperișul amplasat pe mansarda unui bloc a fost luat de vânt...”
Diferența dintre aceste două exemple - sigur, imaginate - stă în câteva cuvinte:
”facem” VS ”facem să fie bine”
În concluzie, data viitoare când intri în oricare context ori ”proiect”, gândește-te cum îți imaginezi finaliatea, ptr. a pute alege care va fi replica ta dintre ”facem” sau ”facem să fie bine”

Remember 1996 ultima parte

2011-05-04T12:12:00.003+03:00

Am intrat în posesia acestor înregistrări şi le-am digitalizat / postat pentru a rămâne mărturie a ceea ce a fost odată...demult. Parte din istorie, parte din vieţile unora dintre noi. Indiferent că am vorbit la microfoane sau că am ascultat ceea ce alţii ne transmiteau, pe atunci credeam în magia radioului. Erau începuturile, erau anii '90.
Încheiem capitloul remember cu revelion 1996

Remember 1996

2011-05-02T12:33:00.003+03:00

Primele jingle-uri produse şi difuzate la unul din primele radiouri din Sibiu :
X media - Remember1996 Radio Cinemar SB

puncte de suspensie

2011-04-28T12:58:00.002+03:00

Chiar mă gândeam ce aş vrea să mai scriu aici. În primele câteva minute nu mi-a venit nici o idee, apoi am atins tastatura şi ceea ce ai citit până în acest moment ţi-au transmis starea printre rânduri. Vroiam să pun câteva puncte de suspensie dar m-am lovit de vorbele care mi-au tot fost repetate "nimeni nu te mai înţelege", aşa că am înlocuit punctele cu o exprimare care se apropia fosrte mult de ceea ce vroiam pe moment să transmit.
Au şi punctele astea rolul lor, pe de alt parte sunt profund influenţate de contextul în care se folosesc. În vorbire nu prea pui puncte de suspensie, mai degrabă creezi din vorbe contextul, pentru ca să aşezi la final acel cuvânt la care nimeni nu se aşteaptă, care se potriveşte eXact cu contextul dar cuvânt care, pronunţat în acel moment stârneşte o uimire pe chipul ascultătorului.
Această încercare de a explica CUMVA punctele de suspensie face sens doar în cercurileîn care participanţii la discuţie SE PRIND de tot contextul, în caz contrar ei neînţelegând ce legătură are una cu alta.
Atât despre asta...
Te aşteptai să mai zic ceva ? ...
Hmmmmm.... nu, nu mai am altceva de zis...capul meu a fost prea solicitat să exprime clar toate cele anumerate mai sus. Punct

Iepurașul de Paști să vă aducă liniște și bucurii

2011-04-23T08:53:00.001+03:00

. . .

2011-04-06T09:24:00.000+03:00

Eagles - hole in the world

Asculta mai multe audio diverse

(R)evoluţie

2011-03-16T10:16:00.002+02:00

De această dată voi vorbi despre importanţa unei litere. Dacă te întreb ce îţi transmite titlul răspunsul va veni rapid şi va fi format idntr-un singur cuvânt. Revoluţie. Treaba asta s-ar putea să fie influenţată şi de faptul că la o anumită vârstă ai trecut prin acele evenimente catalogate cu eXact acelaşi termen, revoluţie.
Despre asta aş vrea să las scris aici. Litera care face diferenţa. În cele mai multe cazuri nu prea băgăm în seamă ce ne iese pe gură, asta ca să nu mai spun despre faptul că majoritatea nu a fost îănvăţată să fie atentă la sunetele pe care le scoate, sau din punct de vedere uman, oricând pot fi catalogat ca ... obsedat. Replica ar fi "Iar are ăla probleme... ". Accept, punând asta pe seama (D)efectului profesional.
Vezi?!, iar am greşit. La fel ca şi în (R)evoluţie, la (D)efectul profesional e o literă care face diferenţa şi schimbă întregul context. La fel se întâmplă în diferite situaţii cu care ne întâlnim în viaţă, de nde am tras concluzia că frumuseţea stă în detalii. Pentru că detaliile sunt cele care pot face o situaţie să fie mai ...(simplă/complicată, urâtă/frumoasă, tristă/veselă, etc.)
Aşa că data viitoare, te rog, nu trece la fel de uşor peste detalii ci acoră-le importanţa cuvenită.
Cu siguranţă, în urma acestui experiment, vei putea reuşi să şi apreciezi ceea ce îţi este prezentat.

Criza ... mentală

2011-03-11T12:59:00.003+02:00

Bine te-am găsit din nou.
Este anul 2011 şi parcă, parcă, primăvara dă semne că ar vrea să vină peste noi şi anu' ăsta. Un an în care nu demult am intrat, dar în altă ordine de idei, an în care vom resimţi tot mai dureros efectele mai mult mediatizatei crize. Şi asta va avea impact, indiferent de domeniu, pentru că omeneşte ne-a afectat mai mult decât financiar ori... (punctele de suspensie înseamnă în alt mod). Am observat şi a-pro-pos de treaba asta, că lumea începe să se exprime tot mai eXact. Şi nu vorbesc aici de anumite categorii de vârstă. Vorbesc de lumea de toate felurile cu care m-am mai întâlnit. Şi de aici aş putea trage concluyia că impactul lucrurilor clare asupra noastră (tehnologic vorbind) este tot mai mare. În acest moment apăs pe nişte taste. Fiecărei taste îi corespunde o literă. Dacă eu apăs tasta respectivă şi litera nu se "imprimă" înseamnă că întâmpin o problemă.
Daaaar, asta nu era realitatea şi normalitatea mea. Această realitate foarte eXactă de care tot vorbesc de câţiva ani. Dacă spunei ceva nu trebuia să spui de musai foarte clar, nu trebuia să fii pus în situaţia de a te gândi de câteva ori dacă să zici sau nu, ori să îţi găseşti termenii potriviţi. Asta se făcea doar în anumite situaţii. Acum, tot mai des mi se întâmplă să aud "Nu am înţeles" Aşa că la rândul meu sunt cumva forţat să mă eXprim mai car. Mult mai clar. Foarte clar. Însă ceea ce nu se observă printre rânduri este faptul că dintre toate schimbările, una a rămas constantă. Englezul spune "me, just me". Aşadar, dacă nu te schimbi la rândul tău, îţi recomand să o faci, pentru că constanţa nu mai este cool, darămite de apreciat.
Acum, scriind, mă prind. Constanţa a rămas doar numele judeţului, în ziua de azi, vrei+nu vrei, eşti forţat să renunţi la ea. Constant rămâne faptul că respiri, mănânci şi dormi. Restul sunt alteuri - că bine a zis cine a zis - cărora e bine să faci faţă.
Omeneşte suntem atât de ... pe nicăieri, încât lucrurile alea puţine care mai contau, au ajuns la rândul lor să nu mai conteze. Asta ca să nu avem discuţii. Alte discuţii. De unde se mai trage o concluzie. Cei care ştiu ce vor, care ţin la ceea ce ei ştiu că e bine, care cred că "doar aşa" vor fi cei care vor avea de câştigat. Pentru că ăştiălalţi, învăţaţi mai bine să lase de la ei, vor fi mereu looseri. Din fericire pentru cei hotărâţi, de ăştiălalţi sunt mai mulţi, aşa că au destule cadavre pe care să calce în drumul lor.

Oamenii foarte calculaţi şi hotărâţi au simţit această criză pentru că au tot auzit de ea vorbindu-se la televizor, radio ori pe alte canale. Pe ei sigur, nu i-a afectat, pentru că ei ştiau oricum dinainte că va veni şi la noi. Evident că ei ştiau, că doar de aia sunt cine sunt, dar mai ales sunt cum sunt. Indiferent ce se va mai întâmpla, arsenalul lor de termeni este atât de bogat, încât vor găsi unul care să definească eXact ceea ce au de gând să îţi transmită. Iar dacă nu, găsesc alte modalităţi de a spune acelaşi lucru, ne mai băgând în seamă expresia feţei tale, care s-a schimbat de când a deschis gura. Neah, pentru că nu îi interesează.
Evident că ei sunt primii care se vor întreba "pe mine să nu mă intereseze? Cum poate cineva să spună aşa ceva?!" Din nou trec pste acele lucruri care nu s-au mai scris în cuvinte dar se înţeleg printre rânduri. SĂ te intereseze nu înseamnă doar să arăţi acest lucru, cum nu înseamnă doar să faci cadouri scumpe, cum nu înseamnă doar să dai un telefon cuiva, cum nu înseamnă doar să realizezi ceva mai bine decât altcineva. Să te intereseze mai înseamnă şi să ştii cum se simte X, de-abia apoi să îi spui sau nu ce aveai de gând să îi spui.
Să te intereseze înseamnă şi să zici o singură dată un lucru şi apoi să îl faci.
Să te intereseze mai înseamnă şi să accepţi că în anumite situaţii nu ai prea multe variante, deci să găseşti acele variante lipsă.
Şi nu în ultimul rând să te intereseze mai înseamnă că în alte situaţii este bine să mai şi simţi ce îţi dictează inima, nu doar rezultatul calculelor făcute de minunatul şi evident SUPER capabilul creier.
Pentru că "mă interesează" ţine de toată fiinţa ta, nu doar de minte şi gură, mai sunt şi alte organe care te pot ajuta să descoperi însemnătatea acestei vorbe aruncate.

Dar, după cum scriam şi în titlu, criza ne-a afectat pe toţi cel mai tare acolo unde aveam acele foarte puţine certitudini. Oamenii crizaţi din jurul nostru, al fiecăruia au reuşit fără să îşi dea seama să ne crizeze la rândul nostru, iar asta va avea efecte mai mult timp decât poate excelul să calculeze. Din păcate.
Odată cu primăvara reîntinereşte şi natura, ar fi bine să reîntinerim şi noi. Să mai aruncăm la gunoi acele multe cuvinte folosite din dorinţa de a fi pe plac celor care nu reuşesc să citească printre rânduri şi să ne reevaluăm fiecare înainte de a trage vreo concluzie. Pentru că în excel nu poţi trece viaţa. Nu există formule care să o definească. Ori, noi suntem oameni, nu baterii care mai trebuie încărcate după un program de 8,9 ore aiurea la scârbici. Suntem oameni, cărora nu le poţi da shut down sau hzbernate, la noi când se va termina mai contează să vedem ce draq am făcut cât timp am fost aici împreună, dar mai ales cum am fost. Pentru că dacă toate lucrurile ar fi atât de clar pe pîmântul ăsta, nu am mai avea nici o surpriză care să ne bucure. Totul ar fi liniar.

Ne trezim - mergem la scârbici - venim acasă - dormim
again
Ne trezim - mergem la scârbici - venim acasă - dormim
şi mâine din nou
Ne trezim - mergem la scârbici - venim acasă - dormim

Iar după zeci de ani ne vom descărca tot pe ăla mai sentimental care ne-a ieşit în cale. Că vom fi sictiriţi de same shit everz day. Şi atunci, evident că nu ne va păsa de el micuţul, pentru că nu suntem obijnuţi să ne pese de nimic în viaţă. Am trăit hotărât. Doar aşa cum am ştiut noi şi am crezut că e bine.(punct)
Observi? Pnctul face diferenţa.

Firile hotărâte tot timpul vor zice "am crezut că e bine.(punct)"
Firile mai nehptărâte vor afirma "am crezut că e bine?(semnul întrebării)"

1-ma zi

2011-03-01T15:31:00.003+02:00

Încă o zi de 1 martie ar spune unii.
Cea mai.....ar spune ăilalți.
Dar cel mai bine, mi se pare mie, să nu mai catalogăm ziua de 1 martie. Să nu ne așteptăm să...cu atât mai puțin să facem ... (punctele de suspensie și le completează fiecare)
Astăzi este 1 martie și acestei zile m-am gândit că i s-ar potrivi cântecul de mai sus. Ăn fond, conform calendarului, începând de astăzi e primăvară.

Normal

2011-02-19T15:17:00.003+02:00

Din ciclul ”personal shit” aș vrea să pot să îmi dau seama mai clar ce este bine și ce nu în anumite situații de care aud, sau de care mă mai lovesc, astfel încât să fiu eu sigur că reacția mea la momentul potrivit este bună.
Să mă explic.
Exemplul care-mi vine în cap este unul prin care am trecut imediat după 89. Mestecatul gumei.
Pe atunci era mare tam tam că pe lângă faptul că nu aveai voie să mesteci gumă în fața unei persoane mai în vârstă, profesorii aveau reacții uneori chiar violente vizavi de cei care o găceau chiar și în pauzele dintre ore. Însă ”mai nou s-a dovedit că ph-ul scade după ce iei masa” (sandvich-ul din pauza mare), așa că ”mestecați ... și nu veți avea carii”.
Bun, deci mestec sau nu?

Alt exemplu îmi încolțește în minte, auzit de la cineva mai tânar, care se referă la relații. S-au cunoscut, s-au plăcut, s-au luat șiii [aici intervine ciudățenia]
O bună prietenă îi spune că îl știe pe un el despre care știe că ar fi îndrăgostit la rândul lui de proaspăta soție. Cu toate că prietena dată i-a explicat băiatului să-și vadă de drum, el nu și nu, așa că s-a hotărât să le facă cunoștință ”să-și rezolve ei problema”. Iar răspunsul fetei am înțeles că fost ”Da, de ce nu?!”
Am ascultat, am rumegat (apropos de guma de dinainte) dar am rămas cumva blocat.

Nu mai am repere după care să mă ghidez, alea cu ”așa se face” s-au foarte îngropat și uneori pe bună dreptate, căci vremurile sunt altele, dar în aceste mai noi vremuri, care mai e normalitatea? Și nu-mi spune că ”și-o face fiecare” că treaba asta - foarte tinerește - poate să se refere la un cu totul alt lucru.
Am înțeles că omul a fost înlocuit de tehnologie, că de la pita pe cartelă acum poți să ți-o coci acasă într-un ”cuptor” dar din plastic, la fel cum am înțeles că poți vorbi încontinuu la telefon cu doar ... / lună, dar acele puține chestii catalogate desigur la vremea aia drept normale, unde au rămas? Că în supermarket le-am căutat și nu am dat de ele, la fel am făcut și la mall. Nu le-am găsit. Am încercat pe la dealerii auto, mi-au răspuns că nu au, am mers chiar și pe centura cu profil de autostradă și tot nu le-am găsit. Le-am căutat și în noile hoteluri, pe posturile de desene animate, pe internet - l-am întrebat pe guagăl - tot nu am găsit. În toată lumea asta mare, plină de atâtea lucruri la care doar visam când eram mai mic, am putut să caut. Atât real cât și virtual. Dar nu am putut găsit răspunsurile. Mai demult eram mai închiși, dar acum suntem parte din lumea asta mare, unde nu mai există nu pot. Și cu toate astea nu am putut găsi.
Așa că te întreb și pe tine...poate știi tu care mai este normalitatea.

Trecut...a trecut

2011-02-13T12:28:00.003+02:00

Titlul l-am asezonat cu celebra replică ”Bond...James Bond” a personajului arhi-cunoscut. Oridecâteori pronunți termenul te duce gândul departe, în altă perioadă, când situațiile erau altele și vârsta înscrisă (poate pe atunci în buletin) era alta.
Mi s-a tot spus și mie că defapt ne maturizăm, nu îmbătrânim, fapt care la momentul respectiv se dorea a fi un impuls de tinerețe. L-am apreciat atunci, însă de atuci și până acum nu a trecut foarte mult timp și tot la termenul folosit uneori în exces mă opresc ”old school”. Chiar zilele trecute am avut din nou ocazia să mă bucur pe interiorul meu, fiindcă am fost înconjurat de oameni care la rândul lor își aduceau aminte de tinerețile lor. Ce vremuri erau, ce muzică se asculta, ce prostii mai făcea. Acum e 2011, iar noua lume îmi permite să scriu aici la rândul meu că mai demult era altfel. Și acest mai demult nu este atât de departe de mine. Ori - impresia îmi este - că am ajuns prea repede în postura de a zice aceste lucruri, pe care le auzeam când eram și eu mai mic, din gura unor oameni a căror viață era mai închisă dar mai tihnită. Firele lor albe, îmi dădeau pe atunci impresia că mai este atât de mult până voi ajun ge la rândul meu să îmi vină să zic ”pe vremea mea”. Dar iată că nu e așa. Pe vremea mea nu eraU manele, pe vremea mea de-abia apăreau calculatoarele, pe vremea mea, la radio se dădea muzică de pe casete și chiar discuri (de ălea de vinyl), pe vremea mea internetul era o specie rară, pe vremea mea...era începutul. De atunci puțin a trecut, atât de puțin, uitându-mă în oglindă nici că se vede, dar acum internetul este mobil, muzica e doar o gălăgie, toată lumea vorbește încontinuu și nimeni nu mai ascultă, iar eu scriu aceste lucruri aici, fără o idee anume, de pe un calculator mai subțire decât un video-player. Și a-pro0pos de, am auzit că în mega germania, la casele unor super-market-uri încă se mai găsesc de cumpărat casete video. Goale. Pentru înregistrat. Încă se mai găsesc și la noi casete audio. Încă. Încă se mai ascultă macarena. Încă. Încă îmi mai aduc aminte de numele unor oameni pe care îi ascultam la radio și care m-au marcat atât de tare încât să îmi aleg la rândul meu să vreau să fac asta în viață. Dar în viață mai ai nevoie și de puțină apreciere, de puțin curaj, de ... nu maimștiu ce, însă mai ai nevoie de acel quelque'chose care să îți dea puterea de a-ți continua drumul.
Ori, poate le văd eu foarte trist și acest impuls lipsește moementan. Totul e liniar și ne bucurăm că nu e mai rău. Vorba aia românească ”e bine și-așa rău” e revenit cam peste tot. Nimeni nu mai dorește nimic, se mulțumește doar să existe și se bucură că poate să mai existe într-o realitate unde i se tot repetă că va fi tot mai rău.
Și acum m-am trezit și eu să vreau să schimb ceva, să îi ofer omului alternative, să îl scot din tipare. Când tiparele sunt singura lui certitudine în lumea nebună pe care tot el și-a creat-o, în timp, dar fără să își dea seama.
Tot ”dincolo” rămâne țelul suprem, chiar dacă acest dincolo, la o privire atentă a rămas acel dincolo privit prin ochii copiăroși ai anilor '90, tot ”nu ne permitem” a rămas replica părinților când celui mic i se scurg ochii în fața unei vitrine din oraș, tot ”restructurare” se aude la câteva zile pe la servici, tot lucrurile ieftine se caută, chiar dacă odată ajuns cu ele acasă observi că deja s-au stricat, tot plin e în târg duminica, dar de aia tot românul este cel care nu vrea să schimbe nimic. Indiferent.
Cum era gluma aia veche? ”La vremuri noi...tot noi” Și poate și de asta, cei puțini care au încercat câte ceva, ajung să fie de-a dreptul trași de tot pe dreapta. Că oricum nu contează.
---
Dialogul e simplu:

X - ”Avem de-aia, de-ailaltă și de aia?”
Y - ”Da!”
X - ”Păi gata”
Y - ”Dar, pe lângă astea pe care deja le aveți, puteți să aveți și acest altceva, în +...”
X - ”Beeeei, avem de-aia, de-ailaltă și de aia?! ...Avem. Treaba e gata, zi-mi cât costă!”

Minus / Negativ

2011-02-03T09:14:00.002+02:00

-13 ori -14...ce mai contează?! Suntem atât de obijnuiț cu minusurile, ni se transmit constant pe toate canalele, așa încât aceste temperaturi ( foarte scăzute ptr. orașul nost' ) nu ne mai șochează. Le vedem constant pe termometru, ni se prognozează de către Busu...așa și? Putem face ceva în sensul ăsta sau nu?! Păăăăi, nu prea. Așa că stăm să treacă. E destul de funny cum la fel stăm și în alte împrejurări să se întâmple acel ceva despre care ni s-a spus că va ăbtâmpla dar chiar nu avem ce face ca să-i schimbăm soarta. Așa e și cu țara, dacă îmi permiți. Merge cum merge. Bine / rău, nu stăm acum să catalogăm. Observăm doar că orice am face, nu influențează cu nimic. Absolut nimic. Lucrurile, poate mi se pare mie, au fost reglementate înainte să ne prindem noi, orice implicare de-a noastră ne-având nici o legătură cu ceea ce se va întâmpla pe viitor. E drept că mai avem uneori impresia că putem face ceva, ne dăm peste cap, ne stressăm, încercăm, totul ca ajunși la finalitatea avțiunilor să ne trezim eXact în aceeași postură ca la început. Dar, sigur, vom avea tot timpul sentimentul că nu am stat degeaba. Corect, însă rezultatul final mi se pare că e fiX același. Ori, dacă ne concentram spre alteuri, în tot acest timp, pot să gândesc, măcar nu mai pierdeam niște nervi în +.
Așa văd acum lucrurile, poate realitatea nu e chiar așa, însă vremea se potrivește perfect cu ceea ce auzim sau vedem în jurul nostru. La fel ca și temperaturile, bugetele sunt pe minus, leul la fel, job-urile la fel, banii încasați la fel...deci cam totul e prea pe minus la început de 2011. Unde mai pui căCriza (intenționat scris așa) continuă să fie un bun motiv pentru a fi eXclus din rândurile colectivului în care încă te mai afli.
După cum credeam și mai demult...Nobody needs artists anymore, vorba aia pur românească revine în forță ”Dacă mere și-așa...” Ori, de cel puțin 20 de ani, asta a fost singura constantă la noi. Acum s-a ridicat la gradul de normalitate. Pentru că excel-ul nu contorizeaza și nu va contoriza niciodata CUM realizezi ceva, ci în căsuța respectivă va conta doar CÂT ai făcut. Și dacă dă cu minus nu e bine.

Vreau. Pot.

2011-01-26T08:42:00.002+02:00

Între vreau și pot mai este un termenl. Treaba asta nu ți-o eXplică nimeni. Cei care nu s-au prea lovit de probleme, ar spune așa ”Vreau și pot !”. În schimb marea majoritate nu își permite aceasta certitudine, așa că este mai rezervată. Propoziția care le iese lor va fi întotdeuna ”Vreau, dar oare și pot?” Ori, acest oare vine de vis-avis, pentru că oricât ai vrea (spune viața trăită până atunci) deobicei nu prea și poți să faci acel lucru, ori să pui în practică gandul ăla care te-a tot măcinat nopți de-a rândul. Aici nu ține de faptul că ”nu ai găsit modalitatea în care să prezinți ceea ce ai vrut în cel mai bun mod”. Nuuu. Ține doar de faptul că în realitatea acestora din urmă au fost atâtea situații în care ceea ce au făcut era bine, dar NEapreciat, ori bine gândit dar de NErealizat.
Pe de altă parte însă, generația mai tânără pleacă dintr-un alt punct. Unul mai simplu și netrecut prin experiențele negative care încet dar sigur îți taie tot elanul. Așa că propoziția lor de început este plină de siguranță. ”Vreau și pot !” vor spune aceștia, cu gândul clar că dacă au în cap ceva, există posibilități să ducă acel lucru la bun sfârșit. Le dau dreptate, punându-mă în postura lor, chiar dacă în mod normal ridic câte o sprânceană de fiecare dată când aud propoziția asta. Sigur are legătură cu experiența deja acumulată.
Revenind, termenul care face diferența se împarte între ”Vreau ȘI pot !” (generația mai tânără)
”Vreau SĂ pot !”(ăștiălalți mai trecuți)

Suspensie

2011-01-24T12:36:00.002+02:00

- Mecanism gândit pentru a te proteja de şocuri, implementat cu succes în inustria auto.
- Starea aceea proverbială în care te mai afli din când în când...
Ambele "definiţii" sunt corecte, iar dacă prima face parte din lumea reală, mă voi referi mai mult la cea de-a doua, pentru că mi se pare că suntem într-o oarecare suspensie. Pentru cei cărora le-a fugit mintea la termenul folosit tot mai des după trecerea multor ani de muncă (şi anume pensie) în acest context, chiar dacă suspensie îl înglobează, nu are nici o legătură. Poate doar una răutăcioasă, din care s-ar putea trage concluzia că "face ăsta ce face şi tot la pensie se gândeşte". Enfin.
Soarele a răsărit, atmosfera parcă s-a mai cuminţit, însă am impresia că am rămas tot în acea proverbială suspensie. Adică, dacă stai să despici firul în 4, nu ai putea spune că eşti sigur de ceva anume, ori că ai siguranţa că şi mâine va fi cel puţin la fel de bine ca astăzi. Şi astea toate încep să lase urme. Încearcă următorul experiment - (4 fun) - întreabă pe cine vrei, când vrei, ce vrea de la viaţă... Intuiesc că primele cuvinte care îi vor ieşi pe gură vor fi "Nu ştiu ...". La fel de bine, poţi încerca o întrebare mai simplă, de genul "Unde ţi-ar pace să mergi în concediu?" Sunt aproape convins că răspunsul va începe la fel. "Nu ştiu...". Eşti îtr-un bar şi vei fi întrebat "Cu ce vă servesc?". Ghici care sunt primele cuvinte care ies pe gură?!
Şi atunci, mă întreb, mai ştim noi oare ce vrem de fapt? Avem măcar ceva acolo pe care să ne bazăm când suntem întrebaţi...orice?
Răspunsul îl intuiesc deja şi da, începe tot cu acele 2 cuvinte magice "Nu ştiu"
Teoria este simplă, am fost aduşi în starea asta, ca să le fie simplu unora să ne transmită că cu doar X lei putem avea tot ceea ce ne dorim. Chiar dacă în secunda 2 nu suntem convinşi că ne-am dorit aia. Dar "mamă, mamă ce afacere am făcut !"
Teoria conspiraţiei mi-o asum şi cu siguranţă nu este adevărul gol goluţ. Pentru că la rândul meu, fiind pasager într-atâţia termeni folosiţi excesiv este tot mai greu să ai acea mică siguranţă că eşti croit într-un fel şi ai anumite repere. Oricum şi aici poţi fi oricând atacat că "tu nu reuşeşti să ieşi din ale tale", deci nu e bine nici aşa. Şi atunci îmi permit să pun eu întrebarea "Cum e mai bine să fii?" Ghici care e răspunsul pe care îl intuiesc?!
Însă acest răspuns intuit, vine de la cei care au de fiecare dată un răspuns pe ţeavă, ştiu mult mai bine ca tine mai multe lucruri, au soluţiile şi viaţa mult mai organizată. Şi cu toate astea, uneori nici ei nu ştiu. Dar n-o să recunoască acest lucru. Pentru că nu vor... sau nu ştiu dacă au susţinut asta au ba.

Flori de gheaţă

2011-01-17T20:40:00.000+02:00

La fel ca anul trecut (ca se potriveste)

Afară-i frig şi-omătul scârţâie
Sub tălpile mele uşoare
E un tablou rupt parcă dintr-un basm
O amintire...oare?

Este foarte greu să pui pe "noua"hârtie eXact ce simţi în anumite momente. Şi-mi amintesc că mai demult nu era aşa. Lucrurile s-au schimbat, timpul alunecă altfel, totul are altă importanţă, iar momentele dedicate pentru a mai simţi...(ca să rimeze) au maaaare toleranţă. Stăteam ăntr-o discuţie cu cineva mai de demult decât mine să savurez fiecare frame din filmul întâmplării pe care el a trăit-o şi încerca să mi-o redea în vorbe. Apoi, căzând mai mult pe gânduri m-a lovit. Nu mai stăm cu noi înşine. Viaţa ne poartă într-o mie şi una de situaţii, "treburile" de rezolvat sunt atât de continue, încât nu mai găsim acel moment în care să mai şi simţim. Am cam uitat cum vine asta. Făcând comparaţia cu anii de demult, îmi aduc aminte că termenul era mai des folosit:"-Am simţit că nu se mai putea" sau "-Am simţit atunci că îmi venea să..."ori"-Simţeam că trebuie să fac ceva..." etc. În ziua de azi, dacă spui că simţi ceva eşti privit cu îndoială - asta ca să fiu drăguţ în exprimare - ca să nu zic chiar luat în derâdere de cel de vis-a-vis care, poate, nu a trăit acest sentiment vreodată cu intensitate. Îmi plăcea de fiecare dată când auzeam "Nu putem simţi cu toţii la fel" şi aud asta de zeci de când eram mic, dar mi se pare că e calea prin care cel mai simplu scapi pe cineva dintr-o situaţie care implică termenul mai sus amintit. Sunt de acord. E muuuuult mai simplu să vrei sau să faci decât să îţi iei o secundă în plus şi să simţi DACĂ să vrei sau bunăoară să faci. Ori dacă nici nu cunoşti sentimentul mai clar, ori îţi e teamă să nu-i cazi pradă..."rezultatul e beton" (vorba reclamei). Discuţia e mult mai...foaaaaarte largă şi nu e nici mediul (blog) nici timpul pentru a continua. Nu ştiu ce m-a apucat să intru (again) unde nu-mi fierbe oala. Observat-am doar că astea cu simţitul sunt tot mai departe de noi,fiecare din noi. Şi de aici...tot ce se întâmplă în lumea REALĂ. Excelul guvernează, nimic nu se mai apreciază şi nici nu mai contează dacă eventual rimează.

Scriu (ca să nu tac)

2011-01-13T13:17:00.002+02:00

Observi_... mai demult era vorba conform căreia "vorbeşti ca să nu taci" era sloganul. Acum, odată cu noua lume crizată am ajuns să scriu (ca să nu tac).
Cam despre asta vroiam să zic. Nu credeam, acum câţiva ani că lumea se va schimba atât de repede, ori că eu voi face parte dintr-o schimbare atât de radicală a tot ceea ce credeam este kind of forever.Da, e adevărat, mintea mea de pe atunci era mult mai necoaptă, dar nici nu credeam că într-un interval atât de scurt se va ajunge ca mai totul să fie centralizat de la caputală. Mă imaginam în viaţa asta vorbindu-ţi o bună bucată, ei iată că acea bună bucată a fost mai scurtă în realitate, comparativ cu visurile mele. Şi de aici pot să mai deschid inelul şi să observ cum, pe lângă acest domeniu foarte multe (la modul general) s-au schimbat. le vezi şi tu, n-am să dau exemple clare acum şi aici...n-are sens. Însă aceste exemple ne fac să spunem că şi din acest punct de vedere este o ţară altfel, faţă de cea care era în copilăria noastră. Nu pre reuşesc să înţeleg cum de mai nimeni nu vede şi lucruile astea, sau m,ai bine spus cred că nu vrea să le vadă. Dincolo a rămas dincolo - stăteam de vorbă cu cineva - căruia la rândul meu i-am dat dreptate. DAAAAARRR, acest dincolo, văzut prin ochii copilăriei multora dintre noi, era acel ţinut de unde venea Coca-cola sau ursuleţii Haribo, sau alte prostioare care ne făceau mai happz pe atunci. Acum însă, acel dincolo a dispărut de ceva multă vreme. Avem şi noi cam de toate, başca că mai putem să facem una-alta şi să fim pionieri (fără aluzii) în domaniul X sau Y. Asfaltul e drept, vine mai greu, benzina e de multe ori mai scumpă, Daaaaa, nu e normal, dar nici normalitatea nu mai este cea "proverbială" de demult. Unde mai pui că a venit şi criza, motiv bun ptr. orice angajator să îl ia în calcul ca şi motiv de disponibilizări, dar până la urma urmei încep să se distingă şi acele lucruri buna pe lângă care trecem zilnic şi alţii le consideră WOW. Oraşul nostru este unul frumos, cu un farmec aparte, apreciat de din ce în ce mai mulţi turişti. Apa de la robinet e băubilă, fără a avea gust, muntele ne este aproape şi centura s-a dat deja în folosinţă. Numai câteva motive să vezi că Da, la noi e bine. Dar tot timpul mai nou se fac şi comparaţii. pentru că şi de acolo vin părerile de "Daaaaaa, daaaaarrrrrr la ei..."Boon, la ei e altfel, aici, din punctul lor de vedere e altfel, până la urma urmei este cel mai uşor şi comod să alegi. Dacă ai fericirea de a te afla în postura de a alege. Tot timpul am crezut că atunci când ai de ales între ceva şi altceva e bine în primul rând să te prinzi că ai posibilitatea de a alege. Asta vine şi din perioada pe care am prins-o la rândul meu care nu-ţi prea dădea oportunitatea de a alege. Aşa că îi înţeleg cu atât mai mult pe cei născuţi după 90, cărora le dau şi dreptate. E bine să ai de unde alege şi să faci alegerea corectă. Daaaaaar (că tot timpul e vorba de un dar, chiar dacă a trecut "luna cadourilor") în funcţie de elegerile fiecăruia vin şi responsabilităţile. Trebuie să fii cel puţin dus să spui "Şi ce-are dacă?!" sau "Mai vedem noi" odată ce şi-ai făcut un oarecare plan care-ţi va influenţa alegerea. Însă de multe ori aşa se întâmplă, aceste lucruri fiind tot mai dese, întâlnite la tot mai mulţi oameni dând şi incertitudinea care exostă de ceva foarte mult timp şi care începe să mă afecteze şi pe plen personal. Însă ce vreau să spun este că de prea mult timp se tot găseşte acel ţap ispăşitor. Ce-ar fi dacă am mai arunca mai des câte o privire în interior (prin comparaţie) şi am reuşi să vedem cu adevărat ce ne lipseşte. Poate aşa vor ieşi la iveală câteva variante de a schimba ceva care ar putea avea un efect mult mai apropiat de sufletul fiecăruia. Că dacă stăm în tribună şi ne plângem n-o să rezolvăm nimic, cred eu. E drept că nu e aşa cum trebuie, însă acest "cum trebuie" diferă foarte mult de la caz la caz, de la aşteptări la aşteptări. un singur punct e comun. Banul. Românul este firea care NU apreciază, nu evaluează...mai precus "NU mă interesează". Altfel ar vrea de toate, în acest de toate neştiind clar ce vrea, dar dacă se poate...să fie de toate. Poate şi de aceea talentele se duc, ce buni îşi încearcă norocul pe altundeva, nu neapărat din cauza banului, ci mai mult din cauza faptului că aici nu conteaza. Orice ai face. Ori e prea "hăis", ori " 'cea". Între astea 2 limite ne mai existând acel mijloc în care să poţi să...trăieşti până la urma urmei. E ianuarie, lucru rile încă nu s-au crizat, mai e timp de reflecţii interioare. Poate vom trage alte şi alte concluzii mai optimiste, care ne vor mai da speranţa că la un moment dat va fi mai bine.
Că vorba aia... "Speran'a moare ultima"

iaaaaa nuuuuuu (mai zi) arie

2011-01-07T16:08:00.002+02:00

La mulți fericiți, își începu povestitorul istorisirea de astăzi. Gândul îi mai era la tilul în care vroia să transmită acele cuvinte cu care s-a mai întâlnit. Cuvinte scoase pe un anumit ton de anumiți părinți pe care i-a întâlnit în câteva vizite unde era purtat de părinții lui. Parcă acum, cu atât mai cal îi reveneau în minte ”Iaaaaa nuuuuu mai fă tu prostiiii cum faci deobicei” sau ”Iaaaa nuuuuu mai fii tu ăla care ...” mai erau niște cuvinte dar lipsite de importanță, ceea ce a făcut ca doar expresia să fie reținută mai mult. Împreună cu mimica feței vorbitorului de altfel, vorbitoAre care încerca și prin acest mod să își educe copilul într-un mod cel puțin bizar comparativ cu ce era el învățat că se spune / se face / etc. Dar vremurile alea închise au apus, iar acum, fiecare știe cel mai bine cum să procedeze, pentru că mediile de informare sunt tot mai multe și accesul la acestea nestăvilit.
Dar într-o discuție calmă s-a desprins cumva ideea conform căreia cu toate astea, oamenii sunt cei care nu sunt interesați, ghidându-se după principiul ”Și ce dacă?!...”
Conform acestui principiu (care NU are nici o legătură cu refrenul melodiei), multă lume nu mai ... nimic. Cel puțin asta e concluzia simplă care se poate trage, la fel de repede cum folosesc ei celebra expresie. Diferența constă însă în ce context îți permiți să folosești acest ”Și ce dacă”. Dacă e închis la magazinul de pâine, dacă ai căzut în fund pe gheață, ori dacă nu ți-ai achitat facturile sau ți-a întârziat...(te-ai prins ...) Folosită în exces, expresia se poate potrivi (kind of) la o anumită vârstă, când nu te prea doare capul de nimic și ai făcut doar primii ani din viață, dar în schimb devine foarte deranjantă când o auzi repetitiv din gura unora al căror păr va începe în curând să încărunțească.
Într-un registru mai vesel ”dacă” ăsta tinde să devină un termen care-și va pierde din valoare, fiind atât de utilizat. Mai demult erau la concurență ”Dacă și cu parcă se plimbau în barcă” era versul tot de ceva mult timp auzit. Acum toate s-au concentrat asupra lui dacă. Dacă va fi bine, dacă voi pleca, dacă voi...bla bla bla. Păai unde a rămas parcă?! Aaaaaaah, termenul parcă aduce cu sine o implicare chiar dacă dor în acceptarea unei idei, pa când dacă este atât de impersonal încât te poți adăposti la umbra lui și nu te pune în situația posibil jenantă de a ți se atrage atenția că ”și tu ai crezut la fel”. Așadar dacă ăsta este expresia clară a dorințelor umane ale fiecăruia. Dacă se va întâmpla să ... (fiecare își completează aici dorințele) poate atunci ... (aici se trag concluziile). Oricum ”dacă nu...” treaba e oablă, atunci nu!
Mai multă hotărâre însă cred că ar fi un bun punct de plecare în noul an. Să nu mai stăm ascunși după un termen tare uzitat. Că DACĂ stăăăăăăm dupăăăăă eeeeeelllllll vor trece anii pe lângă noi și poate vom trage aceeași veche concluzie, ce probabil va fi exclamată tot la timpul prezent ”Dacă și cu parcă se plimbau în barcă”

28 decembrie

2010-12-28T18:50:00.003+02:00

Am tot cântat că s-a mai încheiat un an. În principiu e de bine, în detaliu în schimb ... (trei puncte de suspensie)
În acest întreg an de zile am vazut multe și am trăit și mai multe. Ceea ce se distilează pe final este că fără să vrem, observăm tot mai acut cum îmbătrânim. Și asta, comparativ cu acel copilăresc ”eu nu vreau să îmbătrânesc”. Dacă părinții noștri se purtau într/un anumit fel, atunci când noi eram mai mici, observ că cam (întenționat fără virgulă) tot așa ne distilăm și noi până la un punct sau altul. Și aici intervine acceptarea fiecăruia a situației în care este pus. Dacă gradul de a înghiți nu are margini nu preai ai de pierdut, în schimb, ăștialalți care nu prea sunt deacord au cele mai multe dezavantaje. Că lor li se va atrage atenția că sunt pre altfel, lor li se va atrage atenția că nu e bine cum gândesv, că lor... (alte trei puncte de suspensie ca să nu mă exprim clar)
Dar (că toate lucrurile bune vin după cadou / ”dar”) cei care fac așa cum se asteaptă să facă, se comportă așa cum ar trebui, etc. uită un foarte important amănunt. Și anume acela, că în stilul acesta, la un moment dat se vor prinde (sper) că modul în care au procedat / gândit / acționat, etc. nu le aarține ci este doar o copie fidelă a ceea ce au foat învățați să facă. Originalitatea lor va fi demult pierdută, chiar dacă în tot răstimpul vor fi folosit exprimări de genul ”eu așa vreau”. Ne distilăm pe zi ce trece, scriam mai demult, la primul feeling de genul ăsta pe care l-am avut, în 2010 ne-am distilat tot mai mult, că tot e decembrie tragem și liniile din care putem contura concluzii. Că ne place ce vedem, că nu, e o altă poveste, măcar mai adăugăm o piatră la cunoștințele acumulate despre ceva sau cineva. Avem și 2011 să tot observăm și (cu speranța tot mai mică) să sperăm că se va schimba ceva în bine.
dar sntem tineri - îmi spune o voce interioară pe un ton atât de fals, care-mi dă certitudinea că nu aveau cum să fie rodul imaginației mele.
So ... that's it.
E bine. De ce n-ar fi?!
Răspunsul funny la întrebarea de ce este în această perioadă ... decembrie
Nu e momentul bun pentru alteuri, acum. It's time for fuuuuun !!!

AN NOU FERICIT ȘI mai ales LINIȘTIT SUFLETEȘTE, ÎȚI UREZ !

S-a mai încheiat un an

2010-12-21T11:18:00.001+02:00

JINGLE - Sarbatorile sunt aici

Asculta mai multe audio rock

Cannot

2010-12-20T09:35:00.003+02:00

A-pro-pos de postarea de dinainte, nu prea poci să satau să nu îmi treacă prin cap și anumite chestii care mi se par tot mai aiurea și ca să nu mi le uit măcar le aștern pe ”hârtie”. Una din concluziile de încheiere pe 2010 (că tot se termină) este că lucrurile - odată și cu venirea sărbătorilor - se mai liniștesc. Oamenii sunt mai drăguți unii cu ceilalți, mai ”feeling-oși”, mai încărcați de acel ceva care nu poate fi exprimat în cuvinte, indiferent că nu sunt ei așa în viața de zi cu zi. Mă refer la acel tip de ”îmi pasă” care, în această perioadă iese la suprafață în adevăratul sens și nu direcționat pe anumite situații din care ai putea trage concluzia clară.
Ca să mă exprim mai simplistic, oameni care în mod obișnuit - să zicem...acum când ești cu calculatorușl deschis - întră pe ușa camerei tale și deschid gura dorind să își transmită că trebuie să faci aia și ailaltă, că ce noroc că te-au mai prins pe acasă că toată ziua ești.... în aceste zile bat înainte să intre, ori dacă le spui ceva te ascultă până la capăt, înainte să deschidă gura la rândul lor și DA, vorbesc mai calm, CU pauze lungi de respirație între multele cuvinte folosite. Este ceva în aer care îi face și pe ei să-și mai dea pace din toată agitația zilnică. E uimitor cum se întâmplă asta în perioada sărbătorilor. Momentul în care aruncând o privire în interiorul lor îi face să fie mai liniștitți, mai ascultători, mai...buni. Recunosc cum au mai și greșit, în tot anul scurs, nu au toate răspunsurile și nici măcar nu-și mai exprimă TOATE părerile vis-a-vis de un subiect (chiar dacă au vre-o mie). Dacă s-ar întâmpla ca acest feeling să îi țină din ce în ce mai mult timp, am trăi într-o lume utopică, dar e bine că se întâmplă măcar în aceste zile, de sărbătoare. Problemele ale de zi cu zi, se trec pe plan secund, la fel și agitațiile aiirea, lăsându-mi parcă de înțeles că s-au prins că trăgând linia de final, rezultatul este încă odată același. AM cam dat din gură anul ăsta. Și cam atât. Nu am rezolvat nimic, dar am daaaaat di gurăăăăă ...
Anul ce vine va fi mai bun, am un feeling în acest sens. Și chiar dacă e lipsit de argumente ala ți-l doresc și ție. Sărbătorile au venit...

Azi 14

2010-12-14T13:58:00.003+02:00

Stop thinking

...Just live.

Afară ninge liniştit

2010-12-13T10:44:00.002+02:00

În sobă arde mama era replica - deja îmi permit să spun - de pe vremea mea. Cam toţi copiii o dădeau fără a le sta măcar o secundă capul la ceea ce au spus. Din colţul celălalt al camerei părinţii mai ridicau câte o sprânceană, iar toţi ăştia mici se făceau din ce în ce mai mici, înţelegând că "replica aia de la televizor, din cântec" nu era de bun augur.
(PAUZĂ sună telefonul)
Deci, unde am rămas?!
Aşaaa. Introducerea scurtă am făcut-o şi pentru a lăsa de înţeles că dintr-o privire te cam prindeai că ai greşit cu ceva, dar mai ales că în acele vremuri îţi venea să ... (whatever)
Ceea ce cu timpul se pierde. M-am mai prins de o treabă. D ce nu îţi mai vine să...
Fără a încerca să fiu răutăcios, nu îţi mai vine să ... nici aia nici ailaltă şi pentru că în decursul unui interval de timp a existat ceva care te+a tot făcut să crezi că ceea ce îţi doreşti nu este exact ceea ce îşi doreşte şi el sau ea. Astfel, prin repetitivitatea unor întâmplări, la auzul repetat al cuvintelor "Da, dar ..." începi să nu mai ai feeling-ul de "Îmi vine să..."
Toate astea coroborate cu permanenta incertitudine (Facdem aşa, ca să constaţi că de fapt am făcut fix pe dos / Ajung pe la 5 şi spui bine ai venit pe la 7, etc.) + folosirea a tot mai multe cuvinte pentru a exprima EXACT ceea ce vrei să spui duc laaaaa...... aici completezi tu (dar nu e de bine)
Eu am interpretat-o ca şi nesiguranţă. Nu mai ştii cine eşti, nu mai ştii ce îţi doreşti, nu mai ştii cum să împărtăşeşti, nu mai ai chef de ... nimic.
Asta este viaţa pictată de toţi cei care încă au impresia că "Tot timpul ţi-am spus să faci cum vrei" ne mai băgând înseamă cel mai important termen din toată propoziţia, intenţionat exprimată doar 90%. Propoziţia corectă este :"Faci cum vrei tu, DAR ..." Punctele de suspensie lasă loc de doar câteva variante (te-ai gândit că ... ORI ai luat în considerare că... ORI n-ar fi fost mai bine să ... ORI dacă tot te duci acolo... ORI nu crezi că e mai bine să...?!)
Pe lângă aceste (catalogate drept) nimicuri mai sunt standardele la care ar fi bine să te supui, pentru că toată lumea le-a adoptat şi ăsta este mersul lumii (să fii într-un fel, să te porţi într-un fel, să faci lucruri într-un anumit mod, să faci, să dregi, să...)
---
Şi după toate astea, pot să mă întreb la rândul meu?! Le văd eu pe dos, sau întreg tabloul prezentat te face să te întrebi la o vârstă mult prea fragedă "Cine sunt eu?"
Că tot suntem în luna cadourilor, acest cuvânt...DAR ar fi trebuit să aibă un alt context şi nu să te facă să stai pe gânduri o bună bucată de vreme atunci când să zicem vei fi întrebat " Dar ia spune-mi...tu ce-ţi doreşti? Ce vrei?"

Some things

2010-11-22T14:15:00.003+02:00

În româneşte unele lucruri. N-am să le categorisesc, în schimb am să le istorisesc pentru că le simt...pentru că le trăiesc. Lunea aceasta parcă a început altfel. Strict dacă stau să despic iar firul am avut la treabă foarte multă şi mai ales degeaba, dar per general am feeling-ul că ceva este altcumva undeva. Nu mă pot explica mai clar. Trăiesc din nou cu impresia că ceva nu se leagă. că acest ceva pe care doar îl simt nu e cum ar trebui să fie. Adică bine. Dacă aş putea, aş identifica problema şi aş găsi soluţia daca ar exista una, într+o altfel de ipostayă, ca cea în care mă aflu mă cam enervează să simt că nu e bine dar nu ştiu încotro să o apuc sau ce să fac. Nu îmi pot da pace pentru că feeling-ul îl am că ceva nu e în regulă însă de m-ai pica cu ceară tot n-aş putea să ştiu ce e. Am acest feeling de câteva zile şi... Şi atât, că mai multe nu pot face. Îmi doresc doar să treacă odată şi "faza asta". hai s-o cataloghez aşa ca să îmi fie mie mai uşor să o poziţionez şi să nu îi acord mai multăimportanţă, că mi se tot spune că acord prea mare importanţă atâtor nimicuri încât adevăratele probleme îmi scapă. Aşadar mă încred din nou în cei care fac aceste reproşuri şi mă concentrez pe REALuri. Dar parcă tot nu e ceva la locul lui. Măcar am scris aici să rămână scris, iar peste ceva timp îmi voi aminti că am simţit treaba asta.

000

2010-11-08T23:40:00.002+02:00

Mă uitam și la tv, dar am trecut și pe la alimentara zilele trecute. Că așa mi-am adus aminte de treaba asta. Pe vremea mea - îmi permit deja să zic asta - se găsea făină 000 (trei nule). Acum am găsit aceeași făină albă 468 sau 650. Și în reclama de care-ți ziceam se făcea că iarna ningea și primăvara venea bla blaaaaa....cea mai fina făină. Așa. Deci de care? Albă? M-am prins.
Pe vremea mea era trei nule aia cea mai cea și mamă mamă ce cozonaci nuni ieșeau. Acum e cu 480 sau 658 sau...”uatevăr”. Oricum e ... part of the fuckin new world (that i love). Cunoscătorii ”știe”

Noutăţi?

2010-11-08T17:46:00.003+02:00

Noutatea este constanta. Nimic nu mai este constant. Totul e într-o schimbare neîncetată. Şi toate astea îşi pun ampreanta asupra noastră.
Nimic nou, totul este în schimb incert. În curând spitalul cu nr. 3 va deveni neîncăpător.

Cei ce n-au " Ho"

2010-11-05T14:26:00.002+02:00

Astăzi m-am întâlnit din nou cu situația care m-a făcut să cd pe gânduri puțin. Vezi tu, există în rândurile noastre , imi permiteam mai demult comparația oameni care iubesc câinii și se poartă câinește (adică sunt mereu agitați, fac multă gălăgie, își impun punctul de vedere și nu sunt prea atenți peste ce calcă) și ceilalți care sunt iubitori de pisici (firi MULT mai liniștite - precum o pisică - când e de mieunat miaună, altfel nici nu te prea bagă în seamă, toarce dacă o mângâi de câteva ori, se zburlește dacă îi e teamă de ceva, etc.)
Zilele astea, dacă stau să âmi amintesc am cam avut de-a face cu iubitorii de câini, dar com portamentul lor trecut prin ochii unui artist a luat chiar nuanțe din ce în ce mai întunecate.
Mă mai folosesc de un exemplu: De multe ori în viață ești pus în situația de a spune ”Da, dar nu chiar așaaa” prin asta vrând să transmiți că ești de acord cu treaba respectivă dar nu în fiecare detaliu. Ei, tot viața îți rezervă surpriza de a te pune eXact în situațiile în care chiar dacă ”Da, dar nu chiar așa” e la timpul trecut. Exagerarea este deja produsă, iar tu, ca om ai nimerit fix în centrul acesteia. Că dacă știai, poate apucai să te folosești de replica amintită, odată ce ești în mijlcul acțiunii pa pa.
Ei, despre asta vroiam să aberez, de unde și titlul. Oamenii de genul ăsta nu își mai ști lungul nasului, consideră că nu au o problemă comportamentală, însă m-am prins că în viața lor nimic nu e cu adevărat o problemă. Ei sunt cei care au fost puși de nenumărate ori să rezolve probleme, așa că nu își mai dau seama că ei la rândul lor au devenit una, ori, dacă poate și un pic își dau seama n-o să recunoascăăăăăă, în ruptul capului !
Poate că și realitățile de care sunt înconjurați - fiind din cele foarte ancorate în REAL - își pun amprenta asupra lor, altfel nu pot să îmi dau seama cum s-a produs schimbarea. În ziua de astăzi se vorbește foarte mult (se folosesc 1000 de termeni ca să exprimi ceva). Ei, despre asta am mai scris eu la un moment dat și mi s-a reproșat că nu e așa. În schimb, dacă nu te exprimi EXACT nu mai reușești să relaționezi cu cei de lângă. Ori în acest caz avem din nou o dilemă. Ne folosim de cuvintele alea toate ca să ne facem înțeleși chiar dacă treaba asta enervează, sau folosim cuvinte (la fel de) puține ca mai de mult dar ne bazăm pe instinctul interlocutorului, acolo unde este cazul. În fine...
Ca paranteză de final în majoritatea situațiilor, ăștia de nu au ho nu mai stau să facă diferențe de genul ăsta, ei își dau drumul la gură și basta.
Revenind, în lumea asta tot mai zbuciumată, în loc să căutăm să ne dezbuciumăm fiecare pe noi înșine, iar dacă mai aducem atingere și mai departe cu atât mai bine, se face tocmai pe dos, de nici nu mai știi cine ai fost odată, în comparație cu cine ești acum. E ca în poantele alea slabe de te chinui să îți iei un anumit ti de mașină...că îți place ție mult. Rabzi ceva ani, strangi toate curelele și înainte să treacă viața pe lângă tine apuci să ți-o și iei. Ei, ajungând acasă, cum te dai jos găsești în fața ta o altă marcă, nouă, cu fundă roșie și lume așteptându-te cu mesajul ȘTIAM CĂ VREI MAȘINĂ. Astea erau mai demult atributele părinților și chiar dacă dădeam mărunt din buze le acceptam în ideea că erau de la ei. Mai nou însă, observ că și generațiile mai tinere ajung să facă la fel cu cei ce îi înconjoară. Ceea ce devine cu timpul deranjant. Ori, dacă le spui că e prea devreme să se poarte ca părinții se supără. Și după insistențe lungi se opresc. O perioadă scurtă. Pentru că data viitoare fac la fel. Că așa au fost ei clădiți. Însă prin "E bine doar așa" sau ”Eu cred că numai așa” ajungi să nu îți mai dai seama cât de mult ai fost influențat de-a lungul vieții. Îți vei repeta că la rândul tău ai trecut prin toate alea care te-au făcut ca la vârsta asta să poți să zici ”Eu nu cred că e cea mai buna variantă, dar zic să faci așa...”

Vârsta? Care... vârstă?

2010-11-02T22:19:00.007+02:00

Câtă lume cunosc se raportează când e vorba despre vârstă la standarde. Mi se tot spune cât de tânăr e X sau cât de tânără este Y. Şi nu pot să nu le dau dreptate pentru că ceea ce se vede chiar aşa este. Însă ceea ce se vede fac legătura doar între anumite lucruri din tot ghemul ăla care poartă numele de X sau Y. Mă gândeam la treaba asta trecând printr-o perioadă de...oboseală nu pot să+i spun, plictiseală nici pe departe. Aşa că mă duce capul doar la treaba asta. Bun, vârsta se cuantifică în ani, însă fiecare secundă influenţează în definitiv reyultatul final. Poate de aia mă simt şi eu mai... (starea aia de nu ştiu cum să o descriu). Dacă se iau 2 exemple să spunem identice, iar X prin comparaţie cu Z, la un moment dat o porneşte pe o creangă diferită, poate este posibil ca atunci cand se întâlnesc peste eXact aceeaşi perioadă de timp care a trecut peste amandoi - să zicem 10 ani - să fie foarte diferiţi unul de celălalt. Şi în acest caz unul dintre ei să fie foarte (termenul ăla de încă nu l-am găsit) prin comparaţie cu celălalt care, prin contrast este cel puţin neschimbat. Ori, luând acest exemplu cât se poate de logic, pot să îl aplic şi în vieţile noastre, care mai decare mai. N-aş vrea să insist pe o idee de-aiurea, însă fiindcă o altă explicaţie nu m-a dus capul să găsesc, momentan pun şi pe seama asta stările prin care uneori (tot mai des) trec. Nu vreau să ştiu dacă am dreptate sau nu, mă gândeam să las aici scris, ca să am ce citi când voi ajunge să-mi şi arăt anii care pe interior vor fi mă risc să declar cam dublaţi. Deci ceea ce se vede e standardul, cât trăieşti se cuantifică şi nu cum. Pentru că în studii mai există şi posibilitatea să te găseşti în ăia 1 la milion care - trăind atâtea până la vîrsta de - să fie ... aici completeyi tu cititorule.
Atât am vrut să las scris aici, acum. E prea târziu pentru alteuri. Noapte bună.

Old school

2010-10-29T16:24:00.002+03:00

De câteva ori pe zi o folosesc ca și expresie, prin comparație cu realitățile luii 2010 cel puțin la noi. Mi se atrage atenția uneori că nu tot ce înseamnă că s-a făcut la un moment dat într-o anumită manieră e bine și că ar fi mai înțelept să mă acomodez că nu mai trăim în acele vremuri când nu prea aveai nici cum, nici cu ce, etc.
Astăzi mi-am adus aminte de toate astea într-o discuție care a pornit de la ceva simplu dar a cotit-o tot înspre oameni și cum pot fii ei în anumite situații. Bineînțeles, asta în totală opoziție cu părerea lor despre ei înșiși care este de la foarte bine în sus.
Așadar, pot cataloga situația cu o expresie folosită într-o prostie pe care am produc-o într-un studio demult tare care suna așa :"Totul începe și se termină cu zero". Se ia Mr. X și Mrs. Y. S-au văzut, plăcut, ce rămâne de făcut cânta la o vreme Mădălina, ei bine s-au luat. Booon. Acum s-au și dez-luat. Booon. Deci, nimic nou. Într-o lume utopică îmi și imaginez conversația :
"-Și? Tu, ce-ai mai făcut?"
"-Bine, am avut un pic de treabă, m-am întâlnit cuuu [...] și-am zis să ne luăm. Dar n-a durat mult, că am și divorțat. Tu?"
Trăgând un fir de concluzie în urma imaginatei conversații, pot să mă retrag în colțul meu și să mă consider altfel. Kind of 180 de grade altfel. Și tind să cred că în unele cazuri "și ce dacă" este la putere. În orice context, asta e mai grav din punctul meu de vedere. Ei, dacă mai demult cel puțin din jenă nu prea aveai gânduri, darămite comportamente de genul "și ce dacă?!", odată cu libertatea exprimării, observ a devenit un must have acest "și ce dacă?!" Îl înțeleg la rândul meu, recunosc că am început la rândul meu să rareori îl folosesc, iar ulterior îmi pare oricum rău de asta, dar tot mai mult mă lovesc de situații în care expresia tronează. Poate să fie vorba de fire de praf, sau poate fi o situație mai complexă, răspunsul (și nu mă refer la un răspuns în cuvinte) rămâne constant același. Risc să mă întreb, oare, avem noi ăștia mai old school o problemă în noile realități sau noile realități n-au fost crescute cum trebuie?!
Oricum nu prea contează, pentru că mâine dimineață tot la fel ne vom trezi și tot aerul ăsta îl vom respira, etc. (ca să rimeze).

feeling good

2010-10-28T19:15:00.002+03:00

Sentimentul de a te simti chiar in apele tale. Asta as vrea sa ti-l transmit. Ma incearca de ceva timp si m-am hotart sa-l astern aici "pe hartie". Nu stiu care sa fie motivul / -vele care m-au adus in starea asta de bucurie interioara, dar o imt si prin aceste cuvinte sper sa o transmit si ochilor ce citesc acum aceste vorbe de fapt fara sens. Pot sa fie 1000 si tot sa nu ma prind, poate e doar unul, chiar in fata mea si tot nu l-as gasi. Nici nu conteaza atat de mult de ce-ul. Conteaza ca totul e bone. Demult n-am mai avut feeling-ul asta si cu atat mai tare ma bucura. Totul e bine. Nici prea prea, nici foarte foarte. Totul e bine. E o seara de toamna, afara s-a racorit, lumea a intrat in case, luminile s-au aprins si ... e bine. Vantul a tacut si el, cainii au amutit si ei in departare... E atat de liniste in jurul meu incat daca stau sa despic firul in 4 nici nu-mi vine sa cred. Dar nu mai despic nimic ca oricum nu conteaza cate fire de praf s-au strans sa se intample chiar si pentru scurt timp acest anotimp (si aici nu ma refer la toamna).
Incearca un experiment cu mine. Lasa-te pe spate, relaxeaza-te, respira o data adanc astfel incat sa scoti afara toate alea adunate in......X timp. Tind sa cred ca te vei simti un pic mai liber. Daca nu iese de prima data, mai incearca, iar daca tot nu reusesti, stinge tot si inchide calculatorul personal / laptopul si pune telefonul pe "silent". 1 minut, nu mai mult.

Ai rezista... part two

2010-10-27T16:52:00.002+03:00

M-am întălnit astăzi cu cineva care mi-a povestit o zi de-a lui, comparativă cu ceea ce am visat eu zilele trecute. Îmi spunea în felul următor
"M-am trezit după un cumva odihnitor somn. Spun cumva odihnitor că fix la opt și douăzeci am făcut ochi. Ca și ieri, ca și alaltăieri...enfin, mi-am băut eu cafeau și am pornit spre servici. M-am dus cu mașina soției că m-a rugat să-i schimb eu gumnele, că tot vine iarna. Zis și făcut. Așa că în drum spre servici, am băgat frumos în portbagaj cauciucurile și am pornit spre oraș. Ei, n-am făcut bine 50 de metri că m-am și oprit. La noi pe stradă se lucra ceva. Am așteptat liniștit câteva minute, am mai făcut câteva manevre de care nu eram eu foarte sigur, ne-fiin învățat cu dimensiunile autoturismului, iar în scurt timp am ajuns la service. Acolo, am avut ceva de așteptat. Adică am parcat mașina într-un loc care nu încurca pe nimeni, pe marginea drumului, dar a trebuit să o mut de acolo în scurt timp. Mărog. Alte manevre, alt stress, dar totul e bine când se termină cu bine. N-am zgâriat-o deci sunt mulțumit. La servici treburi peste treburi, le-am rezolvat în timp record, ba am avut și plăcerea să stau la o gură de cafea în liniște câteva minute. Zic câteva minute pentru că apoi a început. Am primit nu telefon de la București, unde nu s-a rezolvat o problemă pe care am început-o acum vreo lună de zile. Ei, cei de acolo mai aveau nevoie de câteva detalii ăn plus. Ei, dar pentru a putea rezolva treaba cu pricina era nevoie de discuții cu alte persoane din Sibiu, cereri de ofertă în scris, etc., de-abia mai apoi trimiterea lor uirgentă pe curier. A-pro-pos, urgența mi-a fost cerută în conversașia telefonică. Așa că am plecat la partenerii care nu mai aveau nimic pe calculator de la discuția inițială. M-am gândit lasă că am eu în mașină sigur. Ei, dar ce să vezi? Nu eram cu mașina mea. Așa că am făcut un drum până la sediu, ca să găsesc ceea ce-mi trebuia, ca să le pot transmite încă odata partenerilor, ca să vadă și ei despre ce este vorba, să-și de acordul, pentru ca mai apoi să pot trimite totul spre capitală. M-am întors la sediu, am găsit ce trebuia și am plecat mai departe. Bine - îmi zice - știi ce trafic e în oraș, toate lucrurile astea au durat ceva, unde mai pui că ai n oștri circulă fără cap. Pe la un moment dat eram în stare să dau în cap cuiva dacă nu se rezolva treaba. Așa stressat am fost. Ba că ăștia din Sibiu, nu au ce le trebuie - le aduc, ba că pe aici nu se poate intra (că se lucră), ba căăăă....baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa mai ce?, mă întreabă omul uimit. Și după toate astea - continuă el - mă trezesc să mă mai ia și lumea în flambe că ce?!, și de asta te plângi? Auzi, numa atâta...Adică, astea m-au făcut să fac în câteva ore ceea ce alții fac în câteva zile, iar replica de care mă lovesc după toate câte au trecut prin mine să fie: Bine, bine, dar n-ai făcut o chestie atât de extraordinară! ... Ce să mai zic?!" mă privea omul cu ochii încremeniți. Uitându-mă la el, mi-a fugit gândul la postarea de zilele trecute. Ceea ce eu visez, altora li se întâmplă, în viața reală. Asta înseamnă că sunt un mare norocos. Realitatea însă se întâmplă după ce te trezești.

Ai rezista dacă...?

2010-10-26T08:25:00.004+03:00

Lumea se imparte între a nu avea timp și a cheltui bani. Vei spune "Auzi-l iară pe ăsta cu aberațiile lui". M-am trezit tare odihnit, după cum de câteva zile încoace am norocul să mă tot trezesc. Și asta omenește mă bucură . Partea goală a paharului (că nu pot s-o văd de fiecare dată tot pe aia plină) este că timpul petrecut cu somnul s-a subțiat enorm. De unde am tras și concluzia că acei cercetători care au tot repetat faza cu "e deajuns 8 ore de somn " și-au atins scopul. Mi-am consumat cele 8 ore de somn, mă trezesc. E ca într-un excel. Căsuța cu somnul a fost completată, trecem la un alt capitol/subiect.
Ziceam de timp. Lumea nu mai are timp, pentru că în tot haosul creat pe plan personal, fiecare dintre noi încearcă să își găsească un echilibru. Ei, acest echilibru nu mai există și nici nu mai pooți să ți-l faci, așa că nu mai are rost să tot fugi după el. Devine foarte stressant să te tot întrebi dacă ai făcut bine ce ai făcut la momentul X, ori dacă ceea ce trebuia să faci a întrunit dorințele tuturor. Și în plus pierzi timp. Că tot ziceam... În secunda următoare îți aduci aminte că ai uitat să cumperi... așa că dai o fugă până la magazin să iei. Dar în acea secundă te sună cineva că trece pe la tine. Evident că-i răspunzi "mai târziu o țâră". Mai târziu însă nu știi când că ai făcut jumătate de oră până la magazinul care se află la o distanță destul de mică de casă. Și așa îți alunecă gândul la subiectul drumuri, iar te enervează că e un trafic infernal în oraș. În imediata secundă sună din nou telefonul pe care tocmai îl băgai la loc în buzunar. Îl scoți din nou să răspunzi. Deja te-ai obijnuit ca treaba asta să se întâmple, cât ar fi de aiurea. Dacă tot ești la magazin ... (completezi tu punctele de suspensie). Oricum ți-ai uitat ce ai văzut pe raftul din stânga o secundă înainte dar care ți-a atras atenția. Te întorci pe raftul despre care ai avut discuția puțin mai devreme. Zici "Hai că poate găsesc aici" Când te apropii de el mai sună odată telefonul. Mai răspunzi odată. Cineva care și-a adus aminte de tine și cu această ocazie vrea să te roage să ... (completezi tu IAR punctele de suspensie). Te gândești "Ce drăguț că și-a adus aminte". Închizi telefonul. Nu găsești ceea ce căutai. Mai ai o șansă în locul Y, dar pentru asta trebuie să faci un ocol că strada X este închisă. Iar te enervezi. Te uiți la ceas instinctiv. A trecut deja o jumătate de oră, iar la singura casă de marcat e coadă. Te enervezi din nou ca și în alte ocazii întrebându-te din nou "de ce nu încearcă oamenii ăștia să deschidă mai multe, mai ales când e așa multă lume?!" Sună din nou telefonul .Nu mai poate ajunge mr. că are și el o urgență. Achiți și ieși. În mașină primești mesaj "Mi s-a contramandat urgența, trec pe la tine" Ești pe drum înspre cel de-al doi-lea magazin în căutarea produsului pierdut. Îți spui "Uite mă și la ăsta, ba vin, ba nu mai vin, bai hai că..." Te enervează și situația asta, dar ți se tot repetă că ești tu stressat și că nu e bine că îți afectează sănătatea. O.K. Întorci. La semafor oricum e tot coadă. Nu s-a schimbat nimic în 10 minute. "Traficul ăsta. Și nu suntem într-un oraș mare. Sau de asta? Că e înghesuit?"Cazi o secundă pe gânduri. CLAXOOOOOON !!! De pe strada din dreapta neasigurâdu-se a ieșit cu botul o mașină care ...
[ ... ]
Ai ajuns în sfârșit acasă. Te uiți la ceas. Ai făcut cumpărături, în Sibiu, în doar o oră jumate. E noapte deja afară. "Se întunecă mai repede, e de-abia 6 jumate" Ești distrus după tot ce s-a întâmplat dar te bucuri că ai ajuns acasă. Descarci și intri în casă. Televizorul merge pe ceva muzică tare, pui plasele jos, închizi ușa încet fără să o trântești (că n-ai motive). Din bucătărie se aude o voce blondă "Ai reușit să vii? Ce-ai făcut atâta că ai plecat să iei doar...?! Vezi că a venit și (tipul care a sunat)...e în sufragerie, te așteaptă de ceva vreme, eu între timp m-am apucat să...@#$%^&*()(*&^%$# "
---
Asta am visat azi-noapte. Și chiar dacă pare, nu pot și nu vreau să o cataloghez ca normalitate.
Așa NU !

Aș vrea să...

2010-10-20T18:35:00.003+03:00

Am visat azi noapte că scriam așa :
---
De multe ori îmi veneau idei în cap. E drept că de cele mai multe ori mai nou nu îmi mai vin decât tot mai rar și chiar și ălea, dacă stau să mă gândesc un pic la ele...Dar ho, că mă abat de la ceea ce am început. Ei, în acele momente îmi vine uneori să... Ceea ce se poate traduce și cu aș vrea să :
- fac ceva
- zic ceva
- schimb ceva
- fac diferența
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarrrrrrrrrrrrrr, mai bine clipesc, trec peste și mai văd eu (asta ca să mă înscriu în standardele de astăzi "mai vedem noi"). Dar peste ceva timp mă trezesc din nou să dau titluri de genul aș vrea să...
Știu că nu sunt eu cel care va schimba lumea, dar îmi aduc aminte că credeam treaba asta când eram mai tânăr. Între timp se potrivește mai bine Vama Veche :

"Au trecut ani, au trecut ani
Si viata s-a schimbat.
Au trecut ani, au trecut ani
Mi-am luat și eu nevastă
Urată și cam proastă,
Am doi copii cu ea
Și îi feresc cât pot de mult
De soacră-mea."

Refrenul s-a schimbat, centrul atenției la fel, mai nimeni nu a priceput nimic. Dar toată lumea se plânge de criză. Ce oameni ...
---
Visul unei nopți de (toamnă)

Roctombrie

2010-10-10T20:31:00.002+03:00

Mi-a plăcut asta cu Roctombrie, se potriveşte natural unui ceva ce are legătură cu rock-ul. Se adaugă litera R în faţa lunii care începând cu o vocală permite jocul ăsta şi mai mult îl face mai oacheş dacă îmi permiţi. Pe de altă parte nu prea înţeleg faza asta cu "nu am îmbătrânit". Vreau să recunosc că eu am îmbătrînit. În perioada asta poate mai mult cdecât alţii cu câţiva ani buni. Dar fără a încerca vreo comparaţie vreau doar să recunosc şi să âmi asum treaba asta. Şi motivele pentru care spun toate astea sunt doar câteva. Ca de exemplu preocupările pe care le am de ceva timp încoace şi care îmi fac plăcere, însă în discuţii cu lume de vârsta mea nu îmi mai găsesc locul în a şti ce model de... a mai apărut, sau mai bine zis nici nu mai ştiu cine mai e vedeta care... Stăteam zilele trecute la o poveste între câţiva tineri care includea prepararea felurilor de mâncare, bolile fiecăruia dintre noi, trecute sau încă prezente, dar nu în ultimul rând copiii şi datoriile strânse în ani de neplată al locului de veci. Deci, în concluzie (îmi este foarte greu să mă concentrez fiindcă se vorbeşte tare câteba camere mai încolo şi aud clar şi vocea de la celălalt capăt al firului... dă-ţi seama ce volum are) daaaaaaaaaaaarrrr concluzia pe care m-a dus capul să o trag este că am cam depăşit vârsta chefurilor cu nopţi repetat nedormite, varsta aia de care îmi mai amintesc rareori când nu-mi păsa de mai nimic, so (vorba americanului) I got old. Poate şi bolile prezente mult prea devreme, poate şi altele m-au făcut să ajung la această concluzie catalogată sigur de mulţi "hai că nu-i aşa". Dar nu despre asta e vorba, dacă e aşa au ba. Am scris aici să îmi amintesc peste ceva timp că în Roctombrie 2010 m-am prins că am îmbătrânit. Atât.

Time Out

2010-10-08T12:44:00.003+03:00

Fără a încerca măcar să traduc, pun eXpresia în centrul atenţiei. Americanii o folosesc "on a dailz basis" aşa că profit şi eu de ea. Deaaaaahhh, între timp s-a folosit cu tilu comercial ca şi denumire şi pe la noi. Ei, de data asta nu are legătură cu nimic din toate astea. Este cât se poate de ad-literam. TIME OUT. Gata treburile alea 1000 care trebuiau rezolvate fiX în ACEA secundă toate, gata cu apeluri necontenite pe telefonul mobil, gata cu tot ceea ce a însemnat catalogat într-un singur cuvânt : şantier. GATA ! Acum vine bucuria realimentării cu energii pozitive, liniştea proverbială savurată în fiecare secundă petrecută pe închipuitul balansoar în faţa la fel de închipuitului şemineu... A venit toamna (între timp), acoperă-mi inima cu ceva îmi răsare în minte refrenul tare demult folosit. Ufff... Auzi?....E linişteee..
Nu se aude nimic. Parcă şi limbile ceasului au amuţit. E linişteee...şi e atââââât de bineee...
Mai rămân puţin în universul ăsta calm, fără să mă gândesc la nimic...Încă puţin...mai lasă-mă un pic...

Scriu ca să nu tac

2010-09-19T20:32:00.004+03:00

Încet încet lucrurile se așează pentru toată lumea. Dobânzile am văzut că tind să scadă, investițiile tind să crescă, etc. Așadar, vorba vechii reclame...viitorul sună bine. Până să ajungem însă să bem acea proverbială bere în viitorul nuanțat cam roz, mai e nevoie să mai și facem. Am simțit în ultima perioadă că realitățile m-au îmbătrânit aproape de sufocare. Demult tot ziceam chiar și pe frecvențe că suntem o generație pre îmbătrânită pentru anii nostri, iar zilele trecute mi-au dat cumva dreptate. De ce, ănsă este întrebarea care nu-mi dădea pace. Soția, în dreapta mea, mi-a făcut o analiză clară a ultimului an de toate cele. Observația simplă a fost că nu am stat o clipă. E drept că pe la studio am avut norocul să n-o lungesc prea tare, dare în schimb, treburile alealalte omenești nu ne-au dat pace. Și le-am făcut pe toate. Încă nu le-am terminet și mai continuăm, în ideea - deja - că facem cât facem ptr. noi, dar facem și ptr. generațiile care vor veni. Să nu se mai zbată și ei la rândul lor. Ne-am descoperit ca și oameni cumva învechiti - ar putea să ne catalogheze mulți, dar ne simțim bine în pielea și mintea noastră. Ne bucurăm că avem chestia asta cu...să facem acum ca să mai și gătăm. Daaaa, știm că durează mai mult dar odată o facem. Sau dacă o facem, mai bine să o facem cum trebuie, să nu ne mai batem capuk cu aceeași treabă și la anul, și așa mai departe. Dacă întorc capul în stânga sau în dreapta, nu prea mai văd astfel de trăiri. Aud tot mai des " lasă că ce-are?! " ori "noi n-avem o problemă" din partea unor oameni pe care îi știu că pot mai mult dar în acel moment nu au chef de mai mult. Deaaah, se poate să pierd ce e mai frumos acum "anii tinereții", dar mă voi relaxa în liniștea mea, pe scaunul construit de mine, pe terasa mea, în grădina aranjată de mine la bătrânețe. Dacă mai apuc bătrânețea. Momentan fac pentru că vreau și foarte important pentru că mai pot. Am simțit pe propria-mi piele ce înseamnă să nu mai poți și poate și de asta m-am schimbat în omul gospodar care sunt astăzi la ...dacă mă întrebi ...50 de ani (simt). Și asta vine tot dintr-o oboseală acumulată de un an de zile în care am tot făcut, concediu / libere pas, dar treabă...din plin. Poate de aia nici nu mai înțeleg ce se întâmplă în jurul meu. Că sunt foarte obosit și prins în lucrurile care atunci trebuie să se întâmple. Noroc că se întâmplă și așa, în ciudata/crizata lume în care ne aflăm. So...ce mai e nou?, Ce s-a mai întâmplat în lume? Eu am avut de făcut niște lucruri care mi-au mâncat și ultimul firicel de interes pentru alteuri. Dar am imaginea de final cu care adorm și cu care mă trezesc. Și asta mă fericește și-mi dă puterea ca mâine (luni) s-o iau de la capăt. Tu? Ce-ai mai făcut în ultima perioadă?

Contextul conteaza !

2010-09-17T08:45:00.003+03:00

Ce vreau să spun. Oridecâteori simt că ceva nu îmi iese, tind să mă învinovățesc, cu gândul că eu nu am fost în stare să... Dar asta este doar o variantă. Se prea poate ca să nu iese ceea ce ți-ai propus din cauza situației. Azi mi-a picat fisa așa că m-am gândit să o las aici scrisă, să-mi aducă aminte peste timp că există și varianta asta.
Legenda spune că nu suntem toți la fel. Ori dacă în anumite momente REPETATE ești pus să nu fii cum ești tu de obicei, la un moment dat se umple și paharul, iar adevărul iese la iveală când te aștepți mai puțin. Nu este îndeajuns observ, din păcate, să spui anumite lucruri în cuvinte, ele trebuie să se întâmple, adică insistența se duce până în acel punct în care realitatea demonstrează că nu se poate. Mai scriam eu că unii oameni sunt atât de insistenți în comportamentul lor, încât te aduc în punctul în care..."pocnește". Și atunci zici uuups, n-a ieșit. Dar motivul pentru care n-a ieșit nu îl găsești pentru că nu bagi în seamă nimicurile zilnice. Ori, de multe ori acestea sunt cele care naunțează acest întreg tablou ce poartă numele de ”N-a ieșit de data asta”. N-am să mai insist pe acest subiect, însă fiecare dintre noi avem atâtea detalii care contează, încât dacă bagi în seamă doar ”cum se face” ori ”cum ar trebui să se facă” e prea puțin.

O M U L

2010-09-16T08:59:00.003+03:00

Discuțiile de prim plan pe care le tot văd la tv și le aud în buletinele de știri de la radio îmi dau impresia că totul este un film în care actorii își joacă rolurile. Ceea ce s-a rezolvat însă este tot în defavoarea noastră a celor mici, care am ajuns la stadiul de nepăsare cruntă. Dar revenind la cei de pe scenă, îmi permit să observ faptul că și ei, actorii, la rândul lor sunt tot oameni, însă aflându-se în poziția confortabilă a unor scaune călduțe, iau decizii dictatoriale, fără nici măcar să le pese. M-am referit din nou la oameni, pentru că am mai făcut o observație încă de mai demult. Omul contează era titlul articolului apărut și în print la vremea respectivă. Ei, acest om ia decizii pe care și le asumă. Că dacă le ia doar așa, înseamnă (ca să fiu drăguț) că se cam joacă. Dar odată ce crește în viață, te aștepți ca măcar vârsta să îl facă să fie mai responsabil. Dar regula asta nu se aplică tuturor. M-am prins că oamenii se mai împart în alte două categorii. Cei cărora le pasă și cei cărora li se rupe. Cei care pot lăsa de la ei, pe lângă cei care cunosc doar două culori. În prima categorie cam toată lume se consideră așa, că doar n-o să recunoască nimeni că este miserupist. În a doua categorie e mai greu să te prinzi că ești așa, dar dacă tot te-ai prins, bine ar fi să încerci să guști și alte culori. Asta n u înseamnă că te schimbă radical, nu înseamnă că te pierzi, ci doar că te maturizezi...(poate cam târziu, pe alocuri). Bine ai venit în maturizare, acel anotimp în care dacă e frig te imbraci dar dacă ți se face instant cald e bine să poți da ceva jos de pe tine și să rămâi elegant îmbrăcat. Anii în care chiar dacă vrei să se întâmple ceva DOAR într-un anumit fel, mai accepți și alte variante, atâta timp cât rezultatul e cel dorit...etc. Decizia omenească însă rămâne pe umerii fiecăruia. Vreau sau nu să recunosc că nu sunt perfect(ă), iar dacă m-am prins de treaba asta VREAU să încerc măcar să mă schimb pe-ici pe colo - prin părțile esențiale? Dacă răspunsul asumat este nu și îți place viața monotonă farte bine. Dacă răspunsul este în schimb da, atunci munca de-abia începe munca gta cu tine.
Și a-pro-pos de asta se potrivesc perfect versurile din wedding jingle:

2 day

2010-09-06T16:19:00.003+03:00

Astăzi a început cu o mare de liniște. Mi-a adus aminte ziua de astăzi de frumoasele zile normale, în care lipseau termeni ca criză sau agitație. Am avut plăcerea de a povesti astăzi, preț de câteva minute. Despre lucruri care nu au totală legătură cu realitatea imediată. Mi-am adus aminte de vechi prieteni astăzi, m-am prins că se poate și așa, mi-a prins bine o gură de oxigen departe de lucruri care "trebuie" duse la bun sfârșit Desprinzând și o concluzie, mi-aș permite să o dau ca și sfat celor care încă mai cred că lunea "nici iarba nu crește". Just click play !

A-pro-pos de...

2010-09-02T15:03:00.003+03:00

Am găsit şi astazi 2 minute să las scris aici ce m-a marcat. M-a marcat imaginea asta. Mi-a apărut în vis azi-noapte şi am făcut legătura cu impresia pe care o am despre ritmul lumii din jur. Devenind foarte multe de reyolvat, toate într-un ritm alert, nu mai ai timp de tine, nu mai ai timp să îţi rupi o secundă şi să vezi tabloul din perspectivă. Şi asta, duce încet încet la transformarea ta în...de pe urma căruia beneficiază acei câţiva cu câteva trepte mai sus. E o perioadă în care ne schimbăm şi din acest punct de vedere. Ni se tot bagă pe urechi termenul care începe cu C şi se termină în IZĂ, ni se cer tot mai multe de făcut în termeni tot mai exacţi, timpul a devenit deja o problemă pentru mulţi, iar după toate astea, ajungi dărâmat acasă ca să...ce? Am tot auzit asta cu "România evoluează". Asta să însemne partea neagră a evoluţiei (evident neexplicată de nimeni) ?! Sau e doar o impresie greşită şi de fapt totul este înspre binele nostru al tuturor, bine la care visăm de prea mulţi ani, iar unii dintre noi au ales să-l caute în alte părţi...

Septembrie

2010-09-01T16:51:00.002+03:00

M-a lovit așaaaa, dintr-o dată. E deja septembrie. Cum a trecut timpul ăsta? Numai ieri parcă eram în martie/aprilie și deja e septembrie. Cu toate lucrurile care se întâmplă într-un ritm uneori galopant, ajungi să te lovească chestiile așa, pe nepusă masă. În acest moment de respiro, când la rândul meu am găsit ceva timp să mai aștern 2-3 vorbe ... m-a lovit și pe mine asta cu e septembrie deja. A mai trecut un an imediat. Și am făcut ... ce?! Sunt atâția oameni cărora le-am spus că o să ne întâlnim, atâtea planuri aveam prin primăvară...e septembrie deja și treburi din plin. Măcar atât, dacă în rest nimic nou. Ziua se face tot mai kică, temperaturile scad și ele, resursele la fel, până la urmă, zâmbetul e cel care face diferența. Am să zâmbesc mai mult. E o promisiune pe care mi-o fac. Tabloul vieții privit din exterior este foarte altfel, decât atunci când ești parte din el.
Septembrie plăcut și liniștit îți urez, dacă ai ajuns până la acest .(punct)

O lume 9

2010-08-17T11:38:00.005+03:00

Mai demult,pe vremea copilăriei lumea era de nota 10. Între timp, aflu tot mai multe amănunte, în viaţa pe care o trăiesc despre lumea asta nouă. Cu majoritatea schimbărilor nu sunt de acord, poate şi din această cauză mai folosesc în limbaj "lumea astanouă". Însă tot din lumea nouă, pot să trag concluzia simplă că din imaginea mea asupra lumii, pri ochii copilăriei, s+a cam deteriorat imaginea (de la nota 10 la 9). Şi făcând legătura, ia uite ce am primit şi pe mail :

În această săptămână la televiziunea argentiniana a fost reportaj zilnic cu Joaquin Lopez Doriga ( jurnalist mexican) pe tema Facebook, hi5, Myspace, Sonic, etc, şi cât de periculoase sunt. Exista si un reportaj-jurnal în ziarul Milenio , cu privire la modul in care diversi terorişti au avut ca sursă de informaţii sigure şi directe blogurile, Facebook şi hi5.

Intervievaţi anumiti hoti si răpitori spun că au intrat pe net şi au vazut portretele, casa, masinile, poze de călătorie situatia socială şi economică si nivelul la care triesc persoanele acelea. La televizor, unul dintre ei a declarat că inainte, pierdea mult timp înainte de a actiona pentru a identifica candidatii pentru răpire, dar acum cu Facebook şi informaţiile pe care oamenii le pun de bunăvoie în reţea, nu mai sunt confuzii sau dificultati in a investiga modul în care ei trăiesc, sau cum se deplaseaza copiii la scoala şi care sunt părinţii lor, fratii si prietenii. Asa s-a întâmplat cu Alejandro Marti (tanar mexican ucis de răpitorii lui). Familia a închis blogul său după ce au realizat ce potenţial periculoase informaţii da tineretul, care socializeaza acolo cu bucurie şi fără a bănui că unul dintre contacti poate fi un ucigas. Protejaţi-vă copiii, şi nu puneti informaţii periculoase în reţea!

Adevarul cu privire la "Facebook"

Facebook vinde informaţii utilizatorilor cu cea mai mare oferta. Citez: "Ceea ce mulţi utilizatori nu ştiu este că, în conformitate cu termenii contractului, făcând clic pe rubrica" accept", practic ofera Facebook exclusiv şi perpetuu drept de proprietate asupra tuturor informaţiilor şi imaginii sale publice. "

De fapt, spune expertul, cei inscrisi, autorizeaza automat utilizarea de catre Facebook perpetuu şi transferabil, impreuna cu drepturile de distribuţie publicului si toate atasamentele de pe site-ul lor. Conditiile de utilizare arata ca Facebook isi rezerva dreptul de a acorda şi sublicenţiere cu tot "continutul paginii web a utilizatorului", pentru alte afaceri .. .

Fără consimţământul lor, mai multor utilizatori li s-au transformat imaginile în publicitate pentru comertul privat.

Dintr-o data totul este publicat, inclusiv fotografiile personale, înclinaţia politica, starea de spirit, şi interesele individuale chiar si adresa de acasa, si accesibile fără permisiune miilor de utilizatori.

Trebuie să credem, cum spune domnul Melba, că mulţi angajatori, pentru a evalua pretendentii, cauta pe Facebook informatii intime despre solicitanţi. Testul pentru o pagina de pe Facebook nu este privat, fapt pus in evidentă în cazul celebru cand John Brown University a expulzat un student, dupa ce a descoperit o imagine pe Facebook unde acesta era imbracat ca un travestit. O altă dovadă - cazul în care un agent al Serviciului Secret a vizitat Universitatea din Oklahoma , pentru un student din anul doi, Saul Martinez- pentru un comentariu publicat de acesta impotriva presedintelui. Si culmea rautatii, problema nu se încheie în cazul în care utilizatorul decide să se retragă.

Chiar şi atunci când utilizatorul anulează statutul de membru, fotografiile şi informaţiile rămân la bord, în conformitate cu Facebook, pentru cazul că decide a-si reactiva contul. Mai mult, utilizatorul nu este îndepărtat nici chiar atunci când moare. În conformitate cu "termenii de utilizare," urmasii nu pot legalmente sa-i oblige sa stearga de pe Facebook date şi imagini ale rudelor lor, pentru că atunci când a acceptat clauzele virtualului contract Facebook a dat dreptul de a "menţine starea activă, în cadrul unui comemorari speciale, pentru o perioadă de timp, pentru a permite altor utilizatori sa posteze comentarii şi note asupra decedatului. "

Utilizatorii Facebook nu ştiu că sunt participanti indiferenti ai unui scenariu pe care academicieni cunoscuti il descriu ca cel mai mare caz de spionaj din istoria omenirii. Intamplator devin in mod inconştient precursori ai fenomenului "Big Brother" unde stau cu ochii pe tine. Este o trimitere directa la intromisia abuziva a statului în mediul afacerilor private ale cetăţenilor obişnuiţi, pentru a controla comportamentul lor social, un subiect de roman profund premonitoriu scris în 1932 de britanicul Aldous Huxley: "Brave New World." sau "Happy new World" - "Fericita lume noua"

---

Asculta mai multe audio Muzica

Concluziile le tragi tu printre rânduri...dar sut curios şi eu cam care ar fi acestea

Despre nimic

2010-08-02T14:29:00.002+03:00

"Cum adică despre nimic? Dacă tot scrii ceva atunci scrie măcar ceva cu cap, adică ce vreau să spun este că nu poți zice așa de simplu despre nimic, dacă tot e ceva tunci zi, dacă nu taci"
Îmi închipuiam treaba asta spusă fără a face pauză de repirație și mi-a venit să râd. Replica mi-a tresărit în miknte imediat ce am scris despre în titlu, așa că mi-am îngăduit să o aștern în cuvinte mai sus. Revenind acum la treburile importante; nimic nu s-a schimbat, nu că mă așteptam ca înt-un interbal așa de scurt să se schimbe. Nimic nou în lume. Aceleași evenimente, aceeași stare generală a lumii, poate ceva mai multe nuanțe de culori mai vii. Citeam că agențiile de turism din oraș sunt cumva booked. Concluzia articolului era că criză-ne-criză sibianul tot se duce în concediu, ceea ce m-a bucurat. De ce? Păi criza asta mult trâmbițată se dovedește a fi mai mult trâmbițată cu nu știu încă care scop anume. Dar dacă ți se spune de 1000 de ori pe minut că e criză, la un moment dat începi să crezi cu adevărat că este și la tine acasă. Chiar dacă în îndeletnicirile tale, omenești, nu are cum să se aplice termenul respectiv. Însă odată ajuns în conștiința ta, termenul te face să iei decizii mult mai pripite sau negândite, la adăpostul "Păi ziceau ăștia că e criză". A-pro-pos de treab asta, aproape nimeni nu își mai face reclamă pe plan local. Dacă într-o anumită perioadă a crizei financiare chiar se recomandă să REDUCI (nu să tai de tot) bugetul alocat, în momentul în care ne aflăm ca și economie se recomandă să profiți de moment. Majoritatea prețurilor au scăzut, așa că în cuvinte s-ar traduce implică-te acum ca să nu ai de suferit mai încolo. Dar la noi în burg, treburile se văd desigur altfel. Fiecare vede doar prin prisma sa și cr5ede că ăla este adevărul absolut, ori în acest caz, nu ai cu cine să comunici. E ca și cum m-aș înfofoli într-o pufoaică și aș ieși așa afară la 40 de grade. Dacă mie nu âmi e cald, ce treabă are lumea?! Poate e un exemplu exagerat, însă exagerate sunt și reacțiile. Tooooot mai exagerate. Asta mă face să continui să mai cred că crizații fac criza. Uite, termenul s-a repetat de câteva ori și în aceste rânduri. Și atunci e corect ca dintr-un punct de vedere să le dai dreptate și celor care spun "Io nu mai pot, m-am dus din țara asta unde numai de criză se vorbește dar nimic nu se face. Mai stăteam un pic și înnebuneam." Da, au și ei dreptate, dar dacă plecăm și noi, ăștia de ne-am încăpățânat să rămânem din varii motive, ce mai rămâne? Sau...câți vor mai rămâne? Aștept la rândul meu păreri (chiar și crizate)

...Cum e viața?!

2010-07-28T08:31:00.003+03:00

Că bine se reprezintă în tot felul de situații dar mai ales în filme. "Trăiește" se spune în sla de operații. M-am prins și eu ad-literam că treaba asta este eXact așa. Uite, în plină treabă eu am timp să scriu aici, acum. Pentru că în acest moment nu sunt pe nici o pantă. Sunt în stand by. Starea care mă atrage tot mai mult. dar, vroiam să spun că viața este eXact așa cum e prezentată. Nimic.......și dintr-o dată...TOATEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE. Atunci....toate, și acolo și dincolo, fă asta, drege ailaltă...toate....ATUNCI. Nici nu poți să le prognozezi, să îți faci un plan, că vorbele se aruncă în așa fel încât se contrazic tot mai des. Așa că nu ai ce face, decât să accepți realitatea și să faci față cu zâmbetul pe buze. Asta se numește în popor "Acomodează-te". Ori poți să te acomodezi (nu intru în subiectul că nu toți putem, că mi se va atrage atenția că nu există nu pot ci doar nu vreau) ori ajungi la nr.3, încet dar sigur. pentru că ori faci așa ori dacă nu du-te....
Faină "viața" nu?
E doar un alt punct de vedere. Mă opresc aici că în câteva minute trebuie să fac aia, și ailaltă, să merg acolo, să vorbesc cu..., să mă întorc să livrez, săăăăă.......și la sfârșitul zilei să... :-), că mâine o iau de la capăt.

work has begun

2010-07-26T09:27:00.002+03:00

Fiecare muncește. În felul său, în domaniul lui/ei, dar fiecare face câteceva ca să... În principal ca să nu treacă prin viața asta ca "Vodă prin lobodă". Lunea a început cu treabă și cu un feeling de bine. Ceea ce urez fiecăruia care face ceva. Cei care doar stau sunt excluși din start. Pentru că ei au doar așteptări dar nu fac nimic ca să se întâmple. Așadar și prin urmare, a fost vorba despre....muncă. Oare?

Un cântec

2010-07-22T16:51:00.005+03:00

În loc de vorbe, astăzi se potrivește mai bine un cântec...

Asculta mai multe audio Muzica

avantaje VS dezavantaje

2010-07-20T07:58:00.002+03:00

Devine un real efort să nu îți bați capul cu nimic. A-pro-pos de sugrumanzii de care făceam referire și acum un an de zile și la fel i-am simțit și anul acesta, a căror stare nu s-a schimbat de loc. Ei la fel au procedat de cam când se știu - fără măcar a-și da seama de impactul lor asupra celor din jur. Fiindcă ei consideră de exemplu ca într-un moment al zilei să îți "facă o surpriză", nici nu se mai gândesc că tu s-ar putea să ai alte-uri mai importante. Neah. Ei așa vor, deci așa procedează. Și n-ai ce să le faci, pentru că ei nu se prind că printr-un comportament de genul ăsta, repetitiv, te sugrumă - de unde și titulatura de...sugrumanzi. I-am disecat în postarea de ieri, nu mai intru în detalii. Dar pot observa că ei au un avantaj. Indiferent de vremuri au acea constantă. A sugrumării ideilor, sentimentelor, etc. Cei mai slabi de înger am aflat de curând ajung să nu mai poată să facă față noilor realități constant crizate. Și nu vorbesc de mine aici. Observ oameni care, obijnuiți cu realitățile anilor '80, au reușit cumva să se adapteze anilor '90 - 2000. Dar realităților tot mai crude din ultimii ani nu prea. Cumva au și ei punctul lor de vedere și îi înșeleg. Foarte puțini mai au energia să înțeleagă toate schimbările care trec prin ei, zi de zi, de zi, de zi... Vremurile se schimbă, situațiile la fel, contextele la fel, de nici nu știi dacă ai fost bine crescut, dacă ai făcut bine, dacă... Și după atâtea întrebări, îi cred că au o stare de letargie, sictiriți de atâtea probleme ireale, dar care contează pe undeva în noua realitate. Așa că și-au spus PAUZĂ. Ideea lor poate fi reprezentată așa : "eu...sunt bine. Am făcut ce am făcut, cum am putut, pentru că la momentul respectiv așa s-a putut și așa am creyut că e ok. Acum, poate să vină și potopul că vorba aia "treaba-i făcută". Și cumva îi pricep, pentru că în toată lumea asta tranzitivă, tot au reușit să trăiască, să facă, iar acum încearcă să se bucure mai mult de ea viață. Oricât ar fi de agitată. Încearcă să își găsească acea constantă optimistă înauntrul lor.
Așadar avantajul este că au prins două etape, una demult tare închisă, iar alta încă de acum 20 de ani, din ce în ce mai deschisă. Dezavantajul este că din liniștea proverbială de demult, am ajuns cu totții în acest taifun care ne-a luat pe nepregătite și nici nu știm unde ne va duce.
Daaaaaaaaaaaaaaaar au și ei un punct de vedere. Acela că dacă tot e așa cum e situația, mai bine să încercăm să ne vedem de viețile noastre frumoase, cu cât mai puțină bătaie de cap pentru toate nimicurile care se dictează de la centru, sau care ne afectează pe acasă, la scârbici, etc.
Viața e scurtă. Să o trăim cu zâmbetul pe buze de căte ori avem ocazia. Deal ?

(scurtă paranteză) încă mai există-Sugrumanzii

2010-07-19T08:58:00.002+03:00

Sugrumanzii sunt acei oameni care cu sau fără să ştie îi sugrumă pe cei din jurul lor. Zodia îşi face aici de cap în cel mai pur stil şi le oferă puterea de a-şi îndeplini visele mai mult cu ajutorul celorlalţi. Cât ar fi de poetică situaţia, în realitate nu e chiar aşa, privită din punctul sugrumaţilor de vedere. Sar putea ca acest "figurat" să nu fie înţeles eXact de cei care au această îndeletnicire şi îmi pare rău că trebuie să fiu eu cel pe viitor acuzat că le-am mai arătat o faţă - faţa predominantă - a caracterului lor.
(Continuând ideea că acest blog s-a născut din dorinţa de a rămâne undeva scris ce am trăit la un moment dat în viaţă)
Sugrumanzii sunt aceia care în tinereţe susţin că vor face, rareori se va întâmpla acest lucru, mai târziu îşi vor asuma creditele, pentru ca spre bătrâneţe să dea dreptate la fel de "des" celor care vor susţine contrariul, iar în acel moment de fapt să îşi râdă în barbă, ei ştiind că defapt lucrurile niciodată nu au stat aşa. După această întreagă teorie - care, desigur este neadevărattă...(aha) - poţi foarte uşor observa cum semnul zodiacal îşi face simţită prezenţa tot mai activ în comportamentul fiinţelor de acest gen. Zodiile puternice, pline şi iubitoare de agitaţie şi gălăgie, vor avea tot timpul impresia că defapt lumea asta a făcut de aşa natură încât planul lor să le iese întru totul. Ceilalţi, mai cumpătaţi din fire au o mai mare şansă să se prindă că nu toate lucrurile sunt aşa cum ţi le imaginezi, la asta contribuind şi acel je ne sais quoi care i-a mai povăţuit de-a lungul vremii prin tot felul de experienţe nasoale prin care i-a târât. Booon. Dar ce facem cu acea a treia categorie, care dacă stai să observi este mult mai pregnantă în explicaţiile sugrumanzilor, doar pentru a se autoconvinge şi pe ei că dacă nu sunt nici albi, nici negri, e musai să fie la mijloc. Aha. Deci, am descoperit despre ce era vorba. Despre mijloc. Zi-mi dacă îţi sună cunoscut:"găsim noi o variantă" sau "vedem noi" ori "cât poate să fie de...". Dacă îţi sună familiar, mai uită-te odată. Cu mai multă băgare de seamă şi vei observa că până acum, chiar dacă nu a lăsat urme, n-ai făcut altceva decât să te afli în centru ringului cu nici o armă în apărarea ta. De fiecare dată când ţi-a venit vreo idee, din experienţa mea sugrumată şi ea, ştiu că ţi-a fost cu timpul alterată. În final nici nu mai ţii minte de unde ai plecat şi care a fost planul de început închipuit de tine. Dar ca în filme, la final ţi se va spune răspicat "Dar tu ai vrut aşa". Şi nici nu e foarte departe de adevăr. Adevărul ăn acest caz este ca mucegaiul pe gem. "Aşa o fi" îţi repeţi până la autoconvingere "poate nu mai ţin eu minte". Nu e timp să fii atent la toată gălăgia din jurul unui sugrumand, aşa că se poate ascunde în ea. Poate ai zis la un moment dat un da, care a fost interpretat eXact după voinţa lui. Ziceam însă că sub acel răspuns venit din partea ta se află defapt toată strategia sugrumandului aflat în plin proces de sugrumare. El va face (chiar dacă va susţine contrariul) totul ca să te schimbe, în primă fază te va smulge din universul tău ca să îşi poată definitiva opera pe teren propriu. Apoi, prin tertipuri programate şi doar de el înţelese zi de zi, va trage înspre definirea noii tale personalităţi. Nu aşaaaa dintr-o dată ci încet încet. Linişte roicum nu mai ai, odată ce eşti prins în vârtejul unui sugrumand, aşa că scăpare mai greu. Iar în tot jocul acesta cu implicaţii serioase, la un moment dat vei auzi "Dar tu ai zis că...aşa" Hăă? "Păi nu ţii minte că...." Da, tu ai zis că aşa pentru că tu eşti tot la fel, cel care este numai bun de sugrumat, cel care se gândeşte de câteva sute de ori înainte de a...ceva, ca să fie convins că îţi va face plăcere sau îţi va aduce bucurie, dar sugrumandul nu e atât de complex. Nici pe de parte. El ştie doar că ceea ce vrea se poate îndeplini cu ajutorul tău, aşa că e foarte bucuros că te poate "modela". Dacă ar da peste o fire hotărâtă sau calculată situaţia s-ar schimba, dar în viaţă, pe deasupra mai au şi noroc de oameni buni. Dar toate au şi un downside. Acel PE DE ALTĂ PARTE, care a rămas singurul arbitru în această piesă de teatru. Şi cei obijnuiţi să sugrume vor avea un şoc. Habar n-au de unde o să le vină, dar la un moment dat o să le vină. Şi atunci vom mai lua noi ăştiălalţi - sugrumaţii - o mult aşteptată gură de aer. Ne vom umple plămânii cu ea, după atâta timp de chinuri. Şi vom zice: aşa vă trăbă că n-aţi ştiut când să vă opriţi. Meritaţi, petru că fiecare secundă de calvar voi v-aţi clădit-o. Pe viaţa şi sufletele altora. Zi de zi.

(P.S. Sugrumaţii au la rândul lor o vină. Vina respectului, a umilinţei, a dorului, a ruşinii, a observaţiei, a acceptării situaţiei. Diferenţă : sugrumaţii nu au arme)

(scurtă paranteză) se poptrivește și acum

2010-07-15T07:37:00.003+03:00

Răsfoiam ce aberam și anul trecut. Îmi face impresia că doar timpul s-a scurs, nimic nu s-a schimbat de la postarea din 16.07.2009 "Omul contează":

M-am apucat să aştern din nou câteva idei urnit şi de faptul că realităţile încojurătoare s-au tot schimbat şi mai ales agitat ăn ultima perioadă. Tiltul vrea să reflecte de fapt că în ciuda a zeci de mii de discuţii, de idei aplicate sau nu, vâltoarea evenimentelor ne cerne defapt concluzia atât de simplă că omul din spatele "treburilor" contează. Mi s-a întâmplat să fiu secerat de dispariţia, unul câte unul, a celor şi aşa câţiva, care mai erau pe lângă, ca să mai rumeg o perioadă şi asumându-mi greşelile să îmi dau seama că de fapt nu eu am probleme, ci percepţia celor care credeam că înţeleg stilul meu este greşită. Bunăoară, m-am întâlnit e mult spus, l-am văzut pe unul dintre cei care credeam că îmi seamănă, dar de care m-am răcit în ultima perioadă. A trecut pe lângă mine ca şi cum n-aş fi existat. ceea ce îmi dă dreptate în toate presupunerile mele de demult. Omul contează. Altfel, am asistat la acapararea până la terminarea unei idei, care la început a fost respinsă cu înverşunare şi acum este în centrul atenţiei, pentru că s-a schimbat cu totul opinia marii majorităţi. Firul poveştii pleacă de undeva, era imaginat a se termina într-o perioadă destul de scurtă, dar au intervenit alte idei şi alte stiluri de a o pune în practică (în ideea de ajutor) încât nici nu mai ştiu exact de unde am plecat, darămite să mai ştiu unde mi-am pus în cap să ajung la momentul incipient. Dar e de bine, e de ajutor. E altceva. Şi acest altceva intră tot mai adânc în interior. EXagerarea este cuvântul care caracterizează ambele situaţii. Ştiu pentru că am folosit-o şi eu de câteva ori, de mult mai multe ori mi s-a atribuit în momente când chiar n-aveam nici o legatură, dar este o constantă a unor oameni, până când îi acaparează cu totul şi nu mai ştiu cine sunt cu adevărat. Aşa se pierde ruşinea de : a.... sau a ... (în diferite situaţii) şi escaladând, ajungi la final de drum şi te întrebi privind în urmă. Oare asta am vrut? Răspunsul nu-l vei găsi nici atunci la fel ca nici acum când ai zâmbit drăgăstos la fiecare sunet mai ascuţit care este o obişnuinţă de altfel la unii.
Mi-e şod acum, să mă gândesc la ce prostii scriam mai demult tot aici. Viaţa liniştită de până atunci a fost înţepată în diferite situaţii, înţepături la care răspunsul a fost zămbitor până la un moment dat. De fiecare dată însă am sperat că va fi altfel. Ei....uite că nu este. Acum, doar timpul s-a foarte complexat. Mintea a rămas in planul 2, chiar dacă impresia e opusă.

Tot mai des

2010-07-12T08:26:00.003+03:00

Tot mai des m-am gândit în ultima perioadă dacă să mai scriu, ori ce draq să mai scriu pe-aci. Iar subiectele, după cum observam în urmă cu ceva timp s-au împărțit și ele, Dar asta este de bine. Pentru că, uite, deja s-au așternut "pe hârtie" câteva cuvinte care îmi dau puterea de a mai încropi câteva. Viața este și așa prea scurtă să îți bați capul cu TOATE prostiile, așa că în loc să devin un nimeni care a trecut pe lângă tine, fără să te influențeze, mai bine fac sau zic ceva care s-ar putea să conteze undeva. În acest sens recomand cu mare drag "P.S. I love you". Un film atât de sublim încât cuvintele sunt de prisos în încercarea de a încerca măcar să îl descri. Dar, în acest caz a trezit acel punct de care nu ne prea ocupăm în viețile noastre "foarte ocupate" de zi cu zi, sufletul. Dacă ai așa ceva, recomand un film emoționant. În rest, tot mai bine. Tot mai soare, tot mai departe norii care amenințau cerul de un albastru nedefinit. E vară afară, iar optimismul pe care îl simt e musai să aibă și un sâmbure de adevăr pe undeva. Cred că a venit timpul să scriu în cuvinte, ca să rămână scris : este timp și de alteuri în toată nebunia asta. Poate că e timpul să mai și simțim mai mult. Îmi revine-n cap refrenul cuuu "live your life, be free". Gânduri de bine.

Subiectele s-au împărțit

2010-06-17T15:50:00.002+03:00

Mi s-a părut mie că am mai auzit propoziția asta cu muuuuult timp în urmă, pe când trezitul la ora 07:00 era o altă obligație, ori, venindu-mi în cap replica, după 'j de ani, pot să fac comparația că m-am întors la rândul meu acolo. La anii ăia. Asta cu subiectele s-au împărțit pe atunci venea dintr-o singură parte, cea a catedrei, între timp o observ din unghiul meu. Odată cu alegerea anumitor drumuri în viață și subiecții dar și subiectele se cam distilează. Unde în tinereți, nu prea bagă în seamă mai nimic din lucrurile care te înconjoară, excepție făcând acelea care pe moment ne interesau, acum, odată cu...(nu știu cu ce, dar dintr-o dată) subiectele tind să fie mai puține sau mai grupate după importanță. Singurul care a rămas comun rămâne banul. Mai nou este subiectul criză, care își face și el simțită prezența tot mai des, dar banul rămâne subiectul rege în continuare. Stăteam să mă gândesc (ceea ce foarte rar mi se mai întâmplă, ori să stau, ori să mai pot să gândesc) subiectele dau nota subiecților. Prin asta observi omul. Ce l-a mai schimbat, ori, ce l-a mai, măcar, impresionat...chestii dintr-astea. Dar odată cu reducerea drastică a subiectelor nu mai interacționezi cum o făceai mai demult. Nici cu cei apropiați nu se mai întâmplă să o faci, încet, încet. Subiecte comune se găsesc, ar spune cei foarte prinși în realitate, dar pot să nu-i bag în seamă momentan, pentru că încă nu știu ce-i va paște pe viitor. Iar viitorul ăsta, expus aici nu este ca prezentul în care cu toată convingerea poți afirma "Există subiecte de discuție, cum nu?" Și așa, încet, încet și subiecții se îndepărtează unii de ceilalți, până ajung să se întrebe... :"De ce?" Ca să termin pe o notă optimistă îmi permit să și răspund cu zâmbetul în colțul gurii :"Degeaba"

M-am prins

2010-06-02T13:19:00.002+03:00

În noua lume, cam totul se reduce la criză. OK, mi-am zis la momentul respectiv, opinie cu care nu mai sunt acum de acord. De ce? Păi pentru că în drumurile mele am dat peste tot felul de situaţii în care am tras concluzia că crizaţii fac criza. Ori cu crizaţi m-am cam tot întâlnit de ceva ani buni, însă în aceasta perioadă au ajuns cumva să fie tot ei în poziţii cheie, care ajung să te influenţeze, oricât de departe ai încerca să te situezi. Astazi, dacă nu scoţi pe gură cel puţin 70 de cuvinte / minut eşti nimeni. Nu contezi. Chiar dacă nu spui ceva interesant TREBUIE să deschizi gura ca să arăţi că îţi poţi ...(nu găsesc termenul) interlocutorul. Cumva să îl faci să simtă că e sub tine. Nu mai intru în povestea cu produsul. Că şi el, prin valoarea lui are ceva de spus. Neah. Ori că ai un produs, ori că nu trebuie să vorbeşti despre ceva. Ar fi bine să îl descrii (fiind vorba de munca ta) cât mai exact, astfel ca lumea să priceapă ce vrei să zici. Însă chiar dacă produsul respectiv e de 2 lei, oricum felul în care îl prezinţi face mai toată decizia celor care posibil sunt interesaţi de el. În categoria produs intră şi oamenii. Şi ei la rândul lor vorbesc vrute şi nevrute, unii despre alţii, unii despre ei înşişi, etc. Contează cel mai mult să zici. Niciodată nu am fost de acord cu treaba asta, dar folosindu-mă de ea în anumite situaţii am observat în atitudinea interlocutorilor că era exact ceea ce-mi lipsea.
Aşa că, în lipsă de orice ai un aliat. Vorba. Cu ea, în lumea crizată poţi face ORICE. (De tipar şi bolduit). Orice. Nu trebuie să demonstrezi ceva. Este îndeajuns să vorbesşti ca să faci impresie bună. În caz contrar, nu exişti.
P.S. Şi mi se repetă că eu sunt cel care le vede tot pe dos.

O Stare... 9 (la ei)

2010-05-21T18:28:00.000+03:00

ProTV revine PRO

O Stare... 9

2010-05-18T08:26:00.000+03:00

Încearcă altceva.

Asculta mai multe audio Diverse

Cu tremur am simțit că trebuie să spun

2010-04-26T16:22:00.005+03:00

Era anul 1977. Alte vremuri, alți deștepți, alte vedete, ată viață. Dar cumva nu foarte demult. Abia acum, putem zice, acum câțiva ani. Era 1977 și s-a întâmplat.

Acum știm că ne paște. Îl așteptăm cu înfrigurare. Pentru că și denumirea lui aduce un fior cu sine. Cutremur.

Exista viata dupa cutremur: Atentie la solul de sub case

StirileProTV.ro

Sunt și campanii pe aceasta temă, stirileprotv.ro alocând un spațiu foarte generos pentru a ne aduce în prim plan ce înseamnă un adevărat cutremur. Să ne pună în gardă, dacă vrei.
Indiferfent că credem în treaba asta sau o considerăm o altă bălărie, e bine să fim pregîtiți. Chiar și aici, în buricul ardealului, pentru că vorba aia "cine râde la urmă...râde mai bine".

Am abordat suiectul din cauza unei impresii pe care am avut-o referitoare la comportamentul animalelor de la noi din curte. Mai multe despre acest subiect mai jos :

Autor: Mihail Grigore

Data: 27 Aprilie 2009
Interes general

In localitatea Vrancioaia din judetul Vrancea exista un centru seismo-biologic. In cadrul centrului, care exista de 20 de ani, sunt observate permanent, cu sisteme video si audio, patru papagali si cativa pestisori. Comportamentul animalelor este inregistrat iar informatiile ajung in timp real la Institutul de Fizica Pamantului din Bucuresti.

"Din pacate animalele se comporta ciudat doar inainte de un cutremur foarte puternic", a mentionat, pentru newsin.ro Stefan Tataru, coordonator al Observatorului Seismologic. "Pestii au tendinta de a sari din acvariu sau sunt foarte agitati iar perusii sunt fie linititi si tacuti, fie extrem de agitati si galagiosi". Un exemplu in care animalele de la Vrancioaia au avut un comportament nefiresc a fost la cutremurul din 1990, care a avut o magnitudine de 6,4 grade pe scara Richter.

Ideea ca animalele simt cutremurele inainte ca acestea sa aiba loc isi are originea inca din cele mai vechi timpuri, cand oamenii au inceput sa observe comportamentul ciudat al animalelor inainte de producerea unui seism (cea mai veche relatare de acest gen dateaza din anul 373 iHr. in Grecia). In epoca moderna proiecte de anticipare a cutremurilor prin observarea comportamentului animalelor au fost puse in aplicare in China si Japonia, insa oamenii de stiinta raman sceptici cu privire la eficienta unor astfel de metode de predictie.

Exista totusi nenumarate cazuri in care s-a observat un comportament ciudat al animalelor inainte de un cutremur. Situatii in care pestii se manifesta violent, gainile nu mai depun oua sau albinele isi parasesc panicate stupul sunt suspectate ca fiind semne ale capacitatilor de predictie seismologica ale animalelor. Foarte multi propietari de animale de casa au declarat ca pisicile sau cainii lor s-au comportat ciudat inainte de un cutremur. Animalele latrau sau mieunau fara vreun motiv evident sau aratau semne de neliniste si nervozitate.

Cercetarile in acest domeniu destul de controversat au relevat unele teorii destul de interesante. In anul 2003, un cercetator japonez a realizat un studiu care sugera ca unele rase de caini se comporta ciudat, prin latrat excesiv si agresivitate, inainte de cutremure. Nu se stie insa cu precizie ce simt animalele. O teorie ar fi ca vietuitoarele cu auzul foarte ascutit reactioneaza la ultrasunetele produse de fracturarea rocii tectonice. Alte teorii se refera la capacitatea animalelor (in special pesti sau reptile) de a simti vibratiile din pamant cu mult inaintea oamenilor sau la faptul ca animalele detecteaza schimbari de natura electrica in aerul sau gazele provenite din pamant. De asemenea, pasarile sunt foarte sensibile la schimbarile fluxului magnetic terestru.
sursa :"www.animalutze.com"

În concluzie, grijă mare. Mai mare.

Uită !

2010-04-23T09:42:00.003+03:00

Se folosește colocvial în anumite părți ale țării pe post de "uite, fii atent, etc.". Era un cuvânt folosit destul de des de generația destul de tânără la vremea '89, scos din contextul replicii "poți să uiți !" care era dată de fiecare dată când interlocutorul credea că vorbești tâmpenii ori că ceea ce yici sigur nu v avea nici o șansă de izbândă. Ei, am ajuns în 2010, foarte agitați, foarte crizați, să tăiem și ultimul Ă din cuvânt. Mi se întâmple frecvent mie, așa că pot să cred că și ție săăă...uit. În atâtea lucruri de rezolvat (nimicuri), în atâta atenție de acordat (fiecărui detaliu), la un moment dat ajungi să te întrebi :"oare ce aveam de făcut și nu am mai făcut?!" Cred că este rezultatul și al multor kkt-uri care cad necontenit peste mintea deja solicitată cu restul datoriilor, sau poate că ritmul trepidant de care ni se tot vorbea a căzut peste noi ca o cărămidă și ne-a lovit în moalele capului. Ceea ce vedeam mai demult in filme la tembelizor, trăim astăzi. Telefonul sună neîncetat, toată lumea are treabăp cu tine atunci, în acel moment - de parcă s-ar rupe lumea în două dacă ai amâna treaba încă 2 minute - vorbim foarte mult pentru a exprima exact ceea ce vrem să spunem, ș.a.m.d. Toate acestea devenind o constantă, cred cu tărie că încep să ne mănânce din interior, iar în încercarea de a-ți face măcar un pic de ordine, te trezești cu 20 de postit-uri pe birou. Trăgând linia la finalul unei astfel de zile de multe ori observi că nu s-a întâmplat nimic mai special. Atâta doar că te-ai agitat - sau mai bine zis - ai fost agitat de...alții, cu rezultat 0...barat. Sigur lucruri mărunte ai uitat, "dar se vor rezolva ele" îți spui de fiecare dată. Ei, la un moment dat nu se vor mai rezolva din pricina altora care neîncetat tot la tine în brațe vor cădea. Și care e de fapt toată concluzia? "Am uitat."
Uită că ai citit ce ai citit aici, oricum nu se încadrează în lumea de astăzi în care procentele, ofertele, sheet-urile de excel, discuțiile în contradictoriu și incertitudinea conteayă cel mai mult, ștee?...înțelegi?
Uită ! Te veisimți mai liniștit.
...
Ștee?
...
Uită !! Oricum nimic nu e mai imortant decât tu însuți
...
Înțelegi?
...
Fiecare face așa cum vrea, mai rar cazurile în care acest "așa vreau" este recunoscut dar oricum nebăgat în seamă, pentru că rezultatul e oricum cel pe care l-am vrut eu, dar vorbind pe acest subiect țe-am făcut și pe tine să vrei cum am vrut eu (zice o voce interioară pe un zâmbet tâmp de adolescentin)
...
Ștee?
...
Uită !!!

ALTE(numic)URI

2010-04-17T10:52:00.002+03:00

Aici se scriu diferite nimicuri, care s-ar putea să cadă eXact pe ideile câtorva dintre cei care se mai nimeresc să le găsească. "Așa este" s-ar putea auzi încâteva crâmpeie, iar dacă este așa, mă gândeam că tot e bine că îmi eXprim stările sau gândurile ăn spațiu public. Poate, chiar fără a-și da seama pe loc, cineva va asezona cu vreo idee, feeling, trăire...fiind pus într-o situație anume peste ceva timp. Mi se pare (apropos de situatii) ca acestea sunt cele care s-au schimbat cel mai des în ultima perioadă. Chiar stăteam să observ, într-o conversație, nu demult că standardul situațiilor și al reacțiilor s-a schimbat. Unde, în trecut - din experiență puteai să fii mai sigur că ai procedat bine în ceea ce ți-a fost încredințat să faci, ori că ai avut o replică ce făcea sens, în noua lume - în care incertitudinea a devenit noua siguranță, tinzi să nu mai ai acea siguranță nativă. Ușor, ușor, ea te părăsește. Nu mai poți fii sigur că ai yis ce trebuia, nu mai poți fii sigur că ai procedat cum se dorea, nu mai poți fii sigur de nimic. Și asta, cu timpul își va pune amprenta asupra ta ca om. Trăind mereu cu gândul/sentimentul că...nu știi sigur, presimt că finalitatea nu va fi cea visată în tinerețe. S-au făcut (tot de către cei mai deștepți) chiar și sondaje din care a reieșit că starea de încordare ținută ca și normalitate este dpdv. comercial cea mai bună. La fel și în politică și alte domenii "de mare interes". Îmi aduc aminte de 9/11 și turnurile magice, ca să nu sap mai mult, că resimt și eu anumite efecte, ei acest 9/11 a fost atât de bine manmageriat încât dacă ai întreba și astăzi un american de pe coasta opusă a evenimentului sigur îți va replica că parașuta și-a achiziționat-o și o are în garaj. Așa doarme liniștit că a făcut ce trebuia, pe toate canalele primind informația că e bine să te pui la adăpost și să ai și cu ce. Așa că omul nostru și-a luat parașute. Acum ni se tot spune că e criză. Ba că a cam trecut, ba că nici nu a venit, etc. La scârbici la fel. Se mai dau încă oameni afară, că tot există mptivul ăsta cu criza, ba se mai umblă pe la remunerație, ba...până la urmă prilej de încordare care duce la...
Nebun să fii să faci ceva în această perioadă de incertitudini, din lipsă de siguranță că vei reuși. Însă există și reversul medaliei. Dintr-aceia care fac. Ei sunt priviți ca niște atoateștiutori sau "sigur cu bani", ori în cel mai bun caz "curajoși". Și, profitând de părerile aruncate, uite ce simplu, fiind un tip chiar dubios de ex., poți deveni acel curajos care a făcut ceva și chiar apreciat de întreaga comunitate. Dar despre comunitate cu altă ocazie, pentru căcomunitatea (cacofonie intențíonată) și-a pierdut la rândul ei înțelesul. Nimeni nu mai știe ce e aia și aruncatul cu privirea peste gardul vecinului a devenit onijnuință. Revin la "informația locală" că eu cu asta mă ocup - cel puțin ptr. CNA, pe local se vorbește la fel de mult, agitația e la fel de mare, rezultatele...la fel întârzie să apară. Despre drumuri au scris toate ziarele, unele dintre ele nici nu mai există, dar cu toate astea, complicarea e la fel de constantă. Ziceam și la radio că eu, am crescut cu anumite străzi în același stadiu ca și astăzi. Ori, între timp am început să îmbătrânesc. ZECI de ani au trecut de atunci și tot nimic. Așa că să mai gătăm zic, cu vorbele-n vânt (pe acest domeniu). Speranța - zice o vorbă din bătrâni - moare ultima. Așa mi-am spus și eu când mi-am zis că sper ca măcar unele din străzile cunoscute de mine să se "reabiliteze" până oi mai trăi. Concluzia se desprinde clar. Ce se mai întâmplă? Nimic! Dar atât putem să ne agităm, să vorbim la telefon cu zecile de apeluri/zi încăt în ritmul ăsta nr.3 va ajunge în curând neâncăpător. Cred ăn mai multă liniște, sper ca prima constantă să fie anumite situații umane, ca zâmbete meritate, povești interesante, relații apreciate...dar poate iarăși mă aștept eu la prea multe lucruri de cam mult timp pierdute, care SIGUR nu mai reprezintă standardul de astăzi și despre care îi mai auyzi pe părinți povestind. I don't know (că tot e nesiguranța noua certitudine)

17ani de ProFM

2010-04-15T13:09:00.002+03:00

NEschimbați

2010-04-07T08:17:00.002+03:00

Trecut-au și sărbătorile și lumea își reia cursul. Neschimbat. Serviciul e tot acolo, problemele neschimbatye, răutățile zilnice...constante. Poate că e normalitatea lucrurilor sau a situațiilor, poate că am ajuns în normalitatea mult așteptată în 2010. Busu anunță vremea, vremurile în schimb...(punctele de suspensie le completează fiecare). Cică tot în criză suntem, cu toate că s-a mai domolit măcar departamentul știri în a ne anunța în fiecare zi că ”e crizăăăă”. Avem și Ricky Martin de România, manele tot mai rar și gropi ca deobicei. Deci, nimic schimbat, sau altfel pusă problema, NEschimbat atât orizontul cât mai ales prezentul. Cei care au fost agitați au rămas la fel de agitați, cai care erau liniștiți, s-au dovedit tot mai liniștiți spre plictisiți, normalitatea începe să se facă simțită tot mai des. pentru că suntem poate și la vârsta la care unii dintre noi își găsesc punctele acelea pe care de-acum încolo le vor considera ”normale”. Nu știu dacă e de bine sau de răpu, în schimb nici nu vreau să mă bag foarte adânc în subiectul ăsta. Ce a fost a fost, ce este - este, iar ce va urma...Dumnezeu știe (că tot se potrivește, fiind încă sub influența sărbătorilor apropiate). Așteptările fiecăruia sunt altele, gândirea în schimb la modul general are de suferit. Încet dar sigur, într-o lume plină de incertitudini, nu ăți mai găsești nimicurile care îți dădeau siguranța și bucuria de a te trezi dimineața. Ei, aceste incertitudini, devenind o constantă, ajungi să nu îți mai pese de...în principal nimikc, iar nervii tăi ușor dar sigur vor claca într-un fonal. S-au făcut și studii, nu știu cât de adevăprate, dar vînclin să cred că vor avea dreptate...
N-am o idee clară în cap, simt doar că nimic nu e cum trebuie să fie, și aici poți spune tu la rândul tău că și eu am o chestie neschimbată. Îți dau și dreptate, încerc doar să fiu în rând cu lumea. Lumea NEschimbată și totuși mai încorsetată. De propriile-i idei, realități, adevăruri.

Astazi

2010-03-05T12:42:00.000+02:00

Cred ca

2010-03-04T16:53:00.001+02:00

Cred ca frigul de afara are ceva de spus. Incerc sa ii inteleg eXact mesajul. Mai cred ca sunt inconjurat de ... pe care nu le vad, nu le ating, dar le simt ca au legatura cu mine. Se poate ca in acest moment sa fiu catalogat drept dus, iar dintr-un punct de vedere sunt de acord. N-am ce face mai mult decat sa cred. Si cu mai multa tarie cred ca ceea ce a fost NU mai are cum sa revina. Pentru ca mai cred ca noua lume este atat de galopant indreptata inspre directia (gresita) incat nici o fractiune de secunda nu mai sta sa se intrebe daca e calea buna sau dimpotriva. Dar, dupa cum spuneam si mai demult, eu zic, eu aud. CredeAM (cu titlul de...la trecut) ca daca zici ceva si te faci auzit, poate reusesti sa ridici macar o spranceana, sa iti lasi cumva amprenta, dar vad ca nu e intocmai asa. Oricat ai zice orice ar fi acel ceva, mai nou mai nimeni nu te va asculta. Pentru ca atunci cand le stii pe toate sau crezi ca "nu ma mai pot schimba" le este mult mai simplu celor care nu gandesc sa te poata avea. Da, cred ca regulile de mai demult au fost sterse, ceea ce credeam pe atunci ca este bine, acum, odata cu realitatile 2010 s-a intors cu susul in jos. Acum vad mai clar. Atat am castigat. Dar de schimbat...!? Nu e in puterea mea de a lasa ceva sau poate de a-mi aduce atingerea. E 2010 si lumea s-a innecat in ea. Orice se poate face, se poate re4zolva, se poate adapta, regulile si le face fiecare dupa cum crede si evident ca el sau ea "stie" mai bine, vorba cantecului "...is blowing in the wind [...] is blowing in the wind". Cu asta, inchei, nu fara a-i transmite aceluia (unul/una) care (sper) a inteles de-a lungul timpului una, alta, urmatorul mesaj:

Multumesc